Citat:
În prealabil postat de Cristina sibiu
Eeee nu la fericirea aia se refera ,asta chiar si eu inteleg fara sa fiu vreo invatata.Se refera la nefericiti care isi petrec viata in mizerie sufleteasca si mor asa .Si se refera la cei care il injura pe Dumnezeu,care isi gasesc placerea in alcool etc. Si da nu poti fi fericit cand sti ca esti pacatos.Am vrut sa zic ca mi-am dat seama ca nici eu nu gasesc linistea la BO, poate asa intelegi mai bine.
|
Pai, oamenii de care spui ca traiesc si mor asa, din cate inteleg, nu prea fac parte din Biserica cu toata fiinta lor, ci eventual doar in mod formal (punem piciorul in biserica de doua ori pe an, stam 10 minute, habar nu avem care moment al Liturghiei este, aprindem doua lumanari si plecam la ale noastre cu constiinta impacata). Cu toate ca Biserica se roaga inclusiv pentru ei, ca toti cati suntem botezati ortodox suntem copiii ei si Dumnezeu asteapta intoarcerea fiecaruia dintre noi.
Din cate am citit, este o tristete si o neliniste
buna, cand sufletul este intristat pentru pacate.. Nu ai observat ca in multe rugaciuni cerem pocainta ca pe un dar si darul lacrimilor, sa ne ude din crestet pana in picioare, sa ne spele si sa ne imbrace in haina pocaintei mai alba decat zapada si astfel sa intram in camara de nunta cu Hristos?
Si despre starile acestea dar si despre alta neliniste ar trebui sa discuti cu un preot duhovnic, daca nu ai facut-o deja, ca sunt si preoti buni de care nu te-ai smintit si unul dintre ei sigur te-ar putea ajuta sa-ti gasesti echilibrul printr-o participare mai activa fiintial in BO.
Mie imi pare rau cand aud de asa ceva (ca e cineva dispus sa renunte) tocmai pentru ca stiu din ce pacate si intunecimi sufletesti m-a scos la liman pe mine Hristos pentru rugaciunile Maicii Sale si ale parintelui meu duhovnic, Dumnezeu sa-i dea sanatate si bucurie. Si asta in BO, evident.
Pe mine daca m-ar intreba cineva daca sunt fericita - sincer, e greu, stiind ce am facut si simt ca nu merit sa fiu fericita - nu stiu ce-as zice, dar recunoscatoare stiu sigur ca sunt (nu cat ar trebui, dar oricum acest sentiment este mai puternic conturat si mai usor de definit).
Si de nefericirea si nelinistea dintre noi nu scapam schimband mediul - pentru ca sufletul, izvorul acelor stari, ramane acelasi. De-asta am nevoie sa il vindece Hristos si punem si noi putina osteneala (rugaciune, post, fapte bune, participare cu toata fiinta la slujbele bisericii care au si menirea asta, de a ne tamadui si sfinti pe cat posibil inca din aceasta viata).
Intrebarea ramane: dar preotul ala de ce nu stia lucrurile astea?
Si astept si de la zorobabel niste raspunsuri.