Citat:
În prealabil postat de MariS_
A afirma inainte de Judecata ca sunt deja mantuit cred ca e o imprudenta. Daca ar afirma Hristos acest lucru atunci as fi de acord. Sau daca ar garanta cineva nestramutarea vointei mele in a face doar voia Domnului,
atunci ar fi altceva, dar si atunci as considera ca e mai bine sa ma
smeresc chiar si pentru motivul de nu provoca mandria sa sape la
mantuirea mea. Starea de asteptare a mantuirii e mai buna decat
starea ca as fi deja mantuit. Te mobilizeaza mai bine, te face sa
ramai treaz, sa lucrezi cu mai multa tenacitate la mantuirea ta.
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Pai nu crezi ca Hristos vorbeste prin Sf Scriptura? Daca El afirma in 1 Ioan ca cei ce credem in El putem sti ca avem viata vesnica de ce sa ma mint atunci si sa spun ca " nu am"? Si in evanghelii Hristos e cat se poate de clar si spune ca cei ce se incred in El au trecut de la moarte la viata.
Nu e vorba de mandrie, pentru ca mantuirea e prin meritele Lui nu ale mele. Daca as zice ca eu sunt mantuit ca am facut fapte vrednice ca sa fiu mantuit atunci ar fi mandrie, dar in momentul in care afirm ca meritul este al lui Hristos unde e pricina de mandrie?