[IonelS]

Şi tu, România Mea, cetatea iubirii Mele, vei vedea pe cei ce veneau să te blesteme, căci vor lua calea lui Valaam, fiindcă eşti binecuvîntată şi mare cu Mine, iubito, că de la naştere te-am iubit. Şi-ţi voi pune pe frunte diademă de slavă, că Domnul va împărăţi şi va răsplăti pe robii Săi, pe prorocii şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Domnul. Şi se va cînta în tine cîntare nouă şi nimic necurat nu va mai intra în tine. O, România Mea iubită, ieşi din Babilon, fugi de desfrînare şi sfinţeşte-te cu Mine ca s ă nu guşti din pedeapsa Babilonului. Că se va ridica fumul focului în care va arde Babilonul, cetatea cea înveşmîntată în vizon şi-n aur. Şi se vor veseli apostoli şi prooroci că Domnul vine cu dreptatea ca să răscumpere sîngele lor. Căci îngerul Bisericilor va suna şi va împrăştia Cuvîntul lui Dumnezeu şi vremurile se vor aşeza la loc şi se va slăvi Biserica lui Dumnezeu Cel Viu, iar celor de pe tronuri li se vor da putere să facă judecată şi să răscumpere sîngele celor tăiaţi pentru mărturia lui Dumnezeu, care nu s-au întinat din vinul Babilonului. Şi lacrima şi moartea vor pieri şi cerul şi pămîntul se vor face noi, căci cele vechi trec cu trosnet. Eu sînt Alfa şi Omega, Inceputul şi Sfîrşitul. Eu sînt Începutul cel nou şi tu, cetate iubită, vei fi învăl uită de slavă şi vor veni la tine cei scrişi în cartea Mea. Şi va izvorî din tine un rîu de viaţă şi voi aşeza în mijlocul tău pomul vieţii. Fericiţi acei ce-şi spală haina vieţii, ca să intre la Dumnezeu. Fericiţi cei ce ascultă Duhurile lui Dumnezeu. Iarba şi floarea se vestejesc, dar Cuvîntul Dumnezeului nostru este în veac. Eu sînt cel ce dă nădejde, Eu sînt Cel ce grăiesc.

Suflă Domnul duh de trezire peste înţelepţii pămîntului: iubiţi frica de Dumnezeu, iubiţi credinţa în Dumnezeu, dar iubiţi dragostea de Dumnezeu. Să se coboare iubirea Mea şi înţelepciunea Mea peste înţelepţii acestui veac şi să nu se mai poticnească nimeni. Înţelepciunea este frica de Dumnezeu, aceasta este începutul înţelepciunii şi cel ce n-o are pe aceasta, acela nu este înţelept. Iubiţi căile Mele, înţelepţilor, că se coboară Dumnezeu peste cei slabi, ca să facă de ruşine pe cei tari, că a ascuns Dumnezeu tainele Sale de înţelepţii pămîntului şi le-a descoperit pe ele pruncilor lui Israel. Scuturaţi jugul robiei , că cine este robul păcatului, acela nu are înţelepciune, acela schimbă minciuna cu adevărul şi umple de duhul minciunii pe cel aproape mort, căci minciuna seamănă moarte şi rătăcire de pe calea adevărului. Căutaţi-Mă cu inima smerită şi cugetaţi cu drept ate despre Mine, căci Duhul lui Dumnezeu nu sălăşluieşte cu fărădelegea şi se dă deoparte din faţa ispitei. Îndreptaţi spinarea voastră şi luaţi jugul Meu, că jugul Meu este uşor şi sarcina Mea este bună. Cel ce nu este ca Mine, nu este cu Mine şi iată, vine ceaţa peste popoare, vine să prindă pe cei fără de lege. Iubiţi dreptatea, iubiţi calea Domnului şi mergeţi pe ea, căci cuvîntul înţelepciunii este viaţă şi, în sfîrşit iubiţi, iubiţi viaţa. Eu sînt CALEA, ADEVĆRUL şi VIAÝA şi cine umblă pe căile Mele, este viu. Cel ce-şi iubeşte viaţa, acela şi-o va pierde. Întăriţi-vă inimile înţelepţilor, întăriţi-vă genunchii, gătiţi cărări drepte, că vine Împăratul slavei şi Dumnezeul Cerurilor voieşte să vă dea vouă Împărăţia. Iubiţi smerenia, o, înţelepţi ai pămîntului, că Dumnezeu nu se lasă descoperit şi nu pătrunde în sufletul viclean. Curăţaţi-vă şi albiţi-vă că iată, vin cu plata Mea. Fugiţi din faţa morţii şi împăcaţi-vă cu Dumnezeu că vine Domnul să se odihnească întru ale Sale, vine să-şi anunţe Împărăţia.

România Mea, fii tăi umblă pe căi deşarte; înţelepţii tăi dorm şi se poticnesc, dreptul piere şi nimeni nu ia aminte şi Domnul este străin la tine. Învăţătorii legii se poticnesc pe timp de zi şi n-au putere să împartă viaţă de la Mine. De la mic la mare iubesc calea pierzării şi nimeni nu Mă are pe Mine. Iată, vin cu văpaie să scot răul din tine, vin să te curăţesc şi să te înoiesc, vin să fac ceruri noi şi pămînt nou, vin la tine, România Mea, că Domnul întru tine binevoieşte şi se măreşte. Iată, sun din trîmbiţă, ridică-te, iubito, scutură ţărîna de pe tine, spală-te, România Mea, că Domnul se uneşte cu tine. Iată, vin să-ţi dezpetcetluiesc izvoarele, vin să-ţi descopăr fîntînile, vin să-ţi deschid porţile, că cine te va iubi, după dreptate te va iubi, iubito. O, vin să Mă judec cu păstorii turmei Mele şi să adun rămăşiţa şi să-Mi pasc turma. Nu trebuia ca păstorii turmei Mele să-Mi păstorească turma? O, turma Mea s-a risipit şi s-a rătăcit şi nimeni n-o mai caută. Că păstorii Mei n-au purtat grijă de ea şi s-au păscut pe ei însăşi, dar vin să fac dreptate pentru turma Mea, vin să cer oile Mele de la ei şi nu le vor mai sfîşia şi nu le vor mai junghia. Vin sa le port de grjă şi să le cercetez aşa cum cercetează păstorul turma cînd este în mijlocul ei; vin să le hrănesc şi să le adap. Vin să fac dreptate între oaie şi oaie, vin să limpezesc apele şi să-Mi scot turma la păşune bună. Şi nu te teme turmă mică, un ceas mai este şi te voi păstorii după dreptate şi te voi înmulţi şi voi aşeza peste tine păstori cu dreptate şi tu vei prăşi şi te vei înmulţi. Şi voi ridica un neam, mare, un neam ales, o preoţie sfîntă şi voi revărsa duhul mîngîierii şi al măririi peste fii ascultării.

România mea, Ierusalimul măririi Mele, tu vei fi gloria Mea, iubito, şi din tine va răsări peste popoare cîntare nouă, cîntare de pace peste popoare, iubito, şi imn de slavă veşnică. Bucură-te Noule Ierusalime, bucură-te România Mea, că iată, vine Domnul la tine. Lărgeşte-ţi cortul şi vezi că vin la tine fii tăi; toţi cei ce te-au urît, te vor numii cetatea Domnului, ca din părăsită şi asuprită ce erai, voi face din tine mîndria veacurilor. Eu, Domnul, am hotărît aceasta. Hai, popor iubit, bucură-te şi ridică cetatea Iubirii Mele. Cîntăţi cîntecul de iubire să audă popoarele şi să se înveselească; pune-ţi rochiţă de sărbătoare şi salbă de nuntă, că vine Domnul la tine.

Scoală-te iubito, şi lasă-Mă să-ţi aud glasul, aprinde candela şi ieşi în prag, iubita Mea, şi veghează iubito, că vin în curînd!

AMIN !