Continuarea profetiei Maicii Veronica de la Vladimiresti.
"Focul il trimit pe acest Pamant!"
O vedenie la fel de infricosatoare este si cea din ziua de 3 feb. 1938, cand ii apare din nou Mantuitorul:
-Nu pot sa mai rabd! Focul il trimit pe acest pamant! Deodata apare in partea dreapta a Mantuitorului, Sfanta Fecioara, Maica Domnului, inconjurata de o lumina, imbracata in negru, cu o naframa neagra lasata pe cap, de nu se vedeau ochii de lacrimile ce-i curgeau pe obraz, sta cu mainile inclestate si se ruga catre Mantuitorul. Vad pe Mantiutorul ca intoarce capul catre Dansa si zice:
-De ce mama plangi? Si n-a raspuns nimic Sfanta Fecioara. Si iarasi o intreaba:
-Pentru ce mama plangi? Atunci am auzit un glas plin de durere zicand:
-Plang, Fiul meu, ca sa-i ierti si de asta data!
-Nu pot mama sa-i mai iert! Caci au facut pacate mari, strigatoare la cer, nu mai indrazni si da asta data sa ma opresti! Atunci Maicuta Domnului cu lacrimi in ochi curgand la vale pe obraz si framantandu-si mainile ii zice:
-Iarta-i, Fiul meu, si de asta data! Apoi Mintuitorul ii zice:
-Le-am dat timpuri bune, dar ei tot rai, le-am dat seceta, ei tot rai, le-am facut minuni, ei nu vor sa creada, le-am dat pagube, ei nu vor sa se intoarca. Iata, pe tine ca pe o mama te ascult, dar ca un Dumnezeu n-as putea sa te mai ascult. Atunci Preasfinta Fecioara s-a plecat catre Mintuitorul si deodata a disparut. Si Mintuitorul se intoarce spre mine, zicandu-mi:
-Vezi cit se roaga Maica Mea pentru voi? De nu s-ar fi rugtat Ea pentru voi de mult v-as fi pierdut!
Eliszar
Asa sa se faca!
O alta proorocire este prevazuta in vedenia din 10 iunie 1938 : "De n-au sa asculte toate cite ti le-am dat, voi ridica domn peste domn si imparat peste imparat si focul si nenorocirea vor veni peste voi."
Constructia minastirii Vladimiresti a fost facuta tot pe baza de vedenii dumnnezeesti. In vedenia din ziua de 21 august 1938, din mina Mintuitorului iese o lumina puternica care intra in pamant, spunindu-i:
"Aici sa fie altarul meu, aici sa ridicati o minastire in cinstea Maicii mele. sa fie un schit cit de sarac de maici dar numai de fecioare. aceasta minastire sa poarte numele maicii mele, ca daca n-ar fi fost maica mea sa se roage pentru voi de mult v-as fi pierdut!"
Desi saraca si orfana, la porunca Mintuitorului, tinara copila raspunde ferm:
"Da Doamne, se va face!" ... si s-a facut. A mers in toata tara timp de patru ani si a strins banut cu banut, vorbind oamenilor in acelasi timp despre vedeniile avute. Este extraordinar de interesant istoricul acestei sfintei minastiri. Citam integral dialogul Maicutei Veronica cu arhimandritul Ghimnazie, care i-a venit in vedenie si i-a vorbit:
"Sint arhimandritul Ghimnazie, staretul soborului de calugari de sus de pe dealul Gurgueta, unde stati voi. Eu cu 15 calugari greci, am venit din sfintul munte Athos in anul 1438, asezindu-ne la dorinta Maicii Domnului in Sudul Moldovei. Repede am facut o adevarata gradina de paradis unde se adunasera moldoveni, munteni si ardeleni pina la 98 de persoane. Cand am terminat lucrul Minastirii, in loc sa ne bucuram, cum o sa spuneti si voi, a trimis Stapinul holdei cruzi seceratori, pe turci, care ne-au ucis, jefuindu-ne agoniseala si odoarele bisericesti iar biserica in care putea intra peste 300 de oameni au umplut-o cu paie si i-a dat foc, raminind doar cenusa si ceva din ziduri. Pe mine m-au tinut legat silindu-ma sa privesc la toate sacrilegiile pentru ca, ei ziceau ca nu vreau sa le dau aur. Cand ardea biserica la care lucrasem 7 ani, m-am razvratit contra lui Dumnezeu, facandu-l mai neputincios decat turcii si deodata am vazut cerurile deschise si la capatul drumului o preafrumoasa biserica scaldata in lumina. La aceasta vedere am strigat sa fiu si eu luat si... gata, m-am vazut desprins de haina pamantului. Dupa ce am imbratisat-o si am sarutat-o, multumindu-i, am fost atras sa-Mi vad Stapinul si toate podoabele vesniciei care nu au nume dupa limba noastra pamanteana. Noi am vietuit aici 19 ani, voi o sa stati numai 16 ani. Martirajul soborului meu a fost rosu, martirajul soborului tau o sa fie alb si de durata lunga. Nu varsarea singelui te fixeaza in fericire ci cum te-a gasit chemarea din urma! Dintre voi, numai acelea care o sa duca fara cirtire, poate sa se urce mai sus si tu ai sa te razvratesti si ai sa-L faci crud pe Cel care v-a gonit din staul, dar drumul luminos te va face sa uiti ce a fost frumos si dulce la voi. Dupa voi nu o sa ramina cenusa, dar o sa se foloseasca de munca voastra fiinte straine de dorurile voastre!"
|