- Parinte, proorociti grozavii, care-mi opresc respiratia. Cum oare, asa sa fie? Nu, refuz sa cred! -Fara voia noastra se fac niste lucruri, care au scopuri inalte si necunoscute. Peste voi nu vin turcii cum au venit peste noi, dar se strecoara neintelegeri si calcari de legi, ca sa se implineasca ceea ce-i hotarit prin legile divine. -Parinte, dar legile divine sint drepte! Cum o sa ne lase sa gresim? Nu, nu se poate!...
-Doamne, dar eu nu vreau sa te tulbur, ci vreau sa spun ca mereu sintem impreuna aceste doua soboare, care au menirea de modeste pepiniere! -Parinte, nu stiu ce am, dar nu prea va inteleg. Parca ati fi din alta lume! Eu am aflat de la tetea Ionita - tata mamei mele - , ca pe acest deal al Gurguetei pe cand era el mic, venea cu tata lui special sa sarute gardul care era din niste plante, luind citeva frunze si ziceau ca-i gardul sfint al minastirii. Oare sinteti din acel sobor?
-Stii ceva maicuta, eu te rog, de vrei, sa-mi dai mie pe fratele Damian, ca desi a fost om cu familie, a intrecut cu viata lui curata pe preotii ce-i ai in minastire. Ce zici, asa este? -Nu sint in masura sa dra****sc, parinte nici cele bune nici cele rele a nimanui. De vreti sa luati pe mos Damian, n-am nimic impotriva.
-De fapt vara viitoare, numai de gradina n-o sa le arda bietelor surori. Sa nu le spui nimic ca sa nu faci panica. In asfintitul soarelui, azi, il iau pe fratele Damian si-ai sa vezi gardul viu despre care mi-ai vorbit, dar nu acum, ci miine dimineata dupa ce te vei odihni. Acum mergi la minastire ca o sa incepeti slujba privegherii, ca miine e sarbatoarea "Schimbarea la fata". Fii binecuvintata si-o sa am grija sa-ti adorm toate frazele care nu sint ziditoare pentru cei carora o sa le faci cunoscut, numai ca vor fi foarte tirziu, dar noi si proaspete pentru fratia ta si toti acei care merg pe acelasi drum, nu in aceeasi uniforma. Calatoria buna conteaza, nu forma exterioara. Ai sa te convingi pe parcursul anilor... Hai, plecati, sau nu va indurati sa rupem discutiile? Eu sint insa grabit, ca trebuie sa merg in VII, apoi sa-mi primesc misiunea pentru fratele Damian. Dar de ce ti-oi fi spunind de VII si misiune, ca doar nu cunosti inca?!... Ai mare noroc de firea ambitioasa. S-o folosesti! Iar vorbesc ce nu trebuie - dar am zis asta, ca sa te intorci de unde te-ai desprins. Si asta ti-i straina, dar stiu ca te lasi condusa de ceea ce simti ca trebuie si nu trebuie sa faci. Nu-ti apartine, cred ca esti convinsa de aceasta, nu? Gata! Ma retrag!..."
S-a dar dupa o tufa care era crescuta din malul piriului Geru si atit eu cit si mos Damian, nu l-am mai vazut. Ne uitam unul la altul fara cuvinte. Lucratoarele surori si maici care ne-au privit, unele dintre ele auzise o conversatie straina de limba noastra si se mirau cit de bine poate vorbi sefa lor. Altele nu auzise si nu vazuse nimic, zicand ca nu le intereseaza. Unele au vazut o statuie de om dar il acoperea acea tufa in dreptul careia statea parintele grec. M-am intors acasa. A inceput privegherea. In timpul slujbei, parca simteam ca ma trezesc dintr-un somn si-mi aduc aminte de un vis frumos. Toata noaptea am depanat cu ea conversatiile de la gradina. Aici le prindeam, aici le scapam.
Dimineata am chemat la mine pe maica Paraschiva care era sefa gradinii de zarzavat, spunindu-i ca am visat ceva despre mos Damian si sa mai ia cu dinsa citeva surori sa mearga la gradina, sa vada ce este acolo. Dupa o ora s-au intors tot intr-o fuga spunindu-mi:
-Maicuta, mos Damian sta pe banca cu mincarea cum i-am lasat-o in farfurie: salata de vinete cu ardei copti, cana cu apa si piinea neatinse, iar el ca un Voda sta drept cu miinile pe genunchi, de parca ride la cineva, dar e mort! Abia atunci m-am trezit de-a binelea. Parintele Ghimnazie era cu adevarat un sfint venit din alta lume, spunindu-mi cite ceva, pregatindu-ma, iar prin plecarea lui mos Damian, m-a convins pe mine de valabilitatea celor spuse de sfintia lui. L-am ingropat cu cinste pe mos Damian, iar cele spuse de parintele Ghimnazie s-au implinit pe parcursul anilor.
|