Citat:
În prealabil postat de zorobabel
Pai nu crezi ca Hristos vorbeste prin Sf Scriptura? Daca El afirma in 1 Ioan ca cei ce credem in El putem sti ca avem viata vesnica de ce sa ma mint atunci si sa spun ca " nu am"? Si in evanghelii Hristos e cat se poate de clar si spune ca cei ce se incred in El au trecut de la moarte la viata.
Nu e vorba de mandrie, pentru ca mantuirea e prin meritele Lui nu ale mele. Daca as zice ca eu sunt mantuit ca am facut fapte vrednice ca sa fiu mantuit atunci ar fi mandrie, dar in momentul in care afirm ca meritul este al lui Hristos unde e pricina de mandrie?
|
Cred ca intelegem diferit termenul de MANTUIT. In BO prin mantuit se intelege
trecerea de la moarte la VIATA, adica trecerea de la viata aceasta marcata de
moarte, viata efemera si trecatoare, la Viata cea vesnica, Raiul sau Imparatia
Lui Dumnezeu. Si noi spunem ca acest lucru nu se intampla in timpul vietii unui
om pentru ca atunci el ar trebui sa traiasca vesnic. Dumneavoastra spuneti ca
sunteti mantuit dar acceptati ca o sa muriti. Sper sa nu gresesc. Sa ma corectati
daca gresesc. Iar daca sunteti muritor inseamna, dupa viziunea BO, ca inca nu
sunteti mantuit. Daca totusi sustineti ca sunteti mantuit atunci aveti o alta
viziune asupra acestui statut de mantuit. E cumva acela ca sunteti "indreptatit"
sa credeti ca veti avea viata vesnica? Sau care e acel statut la dvs?
Iar testele pe care mi le-ati exemplificat pentru edificarea unei credinte adevarate
sunt de acord ca sunt valabile cu conditia sa le trec nu doar la momentul prezent
ci pana cand inchid ochii. Eu pot sa am acum o credinta foarte corecta si totusi
sa cad la un moment dat. Dvs sustineti ca daca un om trece acele teste el sigur
nu mai poate cadea? La noi in ortodoxie s-au vazut si cazuri de calugari foarte
inaintati in sfintenie si care au cazut inselati de satana prin asa numitele ispite
de-a dreapta. Ispitele de-a dreapta le numim acele ispite care te provoaca sa te
crezi deja mantuit. Patericul are multe pilde de acest fel.
Oricate teste am face tot nu putem scapa de subiectivism in aprecierea noastra
si atunci preferam sa lasam in seama lui Hristos marea si finala evaluare. Dar
noi speram ca ne vom mantui si chiar trebuie sa speram acest lucru. Nadejdea
este o virtute care trebuie pastrata impreuna cu credinta si iubirea pana cand
trecem la cele vesnice.
Har, smerenie si jertfa de sine.