Citat:
În prealabil postat de Erethorn
Eu nu sunt greco-catolic. Oricum, era vorba de 300 de ani.[/b][/b]
|
Pe unii ii omoara istoria , pe altii ca mine tastatura ....Mai sar si eu cate un zero din cand in cand. Dar o istorie succinta a crestinismului nu strica. Poate convinge !
Crestinismul este religia instituita de Mantuitorul Iisus Hristos si lasata omenirii ca singura cale spre mantuire. Inainte de inaltarea Sa la cer, Iisus le-a poruncit ucenicilor Sai sa nu se departeze de Ierusalim pana ce nu va veni asupra lor Duhul Sfant cu puterea caruia vor putea propovadui vestea cea buna, adica crestinismul, impacarea lui Dumnezeu cu oamenii, posibilitatea omenirii de a se mantui.
La cicizecime Duhul Sfant s-a pogorat peste Apostoli si astfel a luat nastere in chip vazut Biserica.
Propovaduind Apostolii printre neamuri si printre iudei dreapta-credinta in Mantuitorul, numarul celor care se botezau crestea foarte mult iar membrii Bisericii deveneau tot mai numerosi, apostolii au numit episcopi, apoi diaconi, apoi preoti (sau prezbiteri) care sa ocarmuiasca Biserica. Murind Apostolii au ramas acesti urmasi ai lor (episcopi, diaconi, preoti) care au condus mai departe Biserica sub inspiratia Duhului Sfant si au luat hotarari referitoare la viata Bisericii in cadrul unor adunari sfinte (sinoade).
Inca din vremea Apostolilor au aparut si ereziile care au despartit o parte din crestini aruncadu-i in afara Bisericii si a mantuirii. In scrierile lor Apostolii au combatut ferm aceste erezii, la fel si sinoadele iar pentru a se face deosebirea clara intre ereticii si adevaratul crestinism, Biserica s-a mai numit si "ortodoxa" adica drept-credincioasa (inca din sec. IV).
Indiferent de amploarea pe care au luat-o la un momentdat o erezie sau alta, Biserica a mers mai departe pastrandu-si puritatea doctrinara si legatura neintrerupta cu divinitatea. Din sec. VI, in partea de Apus incep sa fie introduse erezii si atitudini necrestine( intai in Spania la Toledo e introdus in crez filioque, apoi Papa isi asuma rolul de sef politic in Roma s.a.m.d.) insa ruptura definitiva are loc in 1054, Apusul se face pe sine si cu de la sine putere "biserica", rupandu-se de adevarata Biserica.
Treptata in evul mediu, in sec. XVI, din papistasi se rup diferite culte protestante si fenomenul contina pana in zilele noastre, toate aceste comunitati fals-crestine nefacand parte din Biserica cea Una, Soborniceasca si Apostoleasca lasata de Hristos si de Apostoli. Cu exceptia Bisericii Ortodoxe care isi are inceputul vazut la cicizecime si prin asta dovedindui-si continuitatea si puritatea doctrinara, toate celelalte culte fals-crestine prin insasi istoria lor si ereziile pe care le predica se dovedesc a fi tocmai ceea ce prezisesera Apostolii : "hristosi falsi, lupi imbracati in blana de oaie".