Iubitului meu frate (sora) in Hristos!




Iubitul meu frate (sora), au trecut atata timp de cand imi doresc sa iti scriu. Iata acum o fac, imi este fff greu sa iti scriu despre infruntarea bolii, pentru simplu motiv ca eu am picat de atatea ori acest examen..nefiind in stare sa duc aceasta cruce asa cum trebuie. Si totusi, tocmai de aceea iti scriu, daca as fi scris ca un invingator, m-as fi simtit stingherit de “eroismul” meu. Am stat multa vreme si m-am tot gandit daca are rost sau nu, sa iti scriu, fiind unul care nu a reusit sa se invete pe sine ceea ce vrea sa invete pe altii. Am stat nopti intregi si m-am framantat, daca, sa fac ceva, la ce am cea mai mare ALERGIE!! Sa invat pe altii ceea ce eu insumi nu fac. Cel care ma priveste se supara ca nu fac nimic!! Dar...din afara asa pare,.... ca, pierd timpul..... Framantarile, iubirea, suferinta, nu se vede in fotografie...si totusi exsita...M-am hotarat sa iti scriu gandindu-ma ca, poticnirile, caderile mele te vor ajuta sa treci mai usoar peste necazurile tale. Despre boala au scris mari duhovnici, Sf Parinti, eu nu pot spune nimic, pentru ca vorbele mele Nu au puterea vorbelor lor...si totusi iti scriu. Ceea ce este foarte greu pentru mine, este sa iti scriu nestiind cine esti! De ce boala suferi, pentru ca nu se compara un paralizat cu un bolnav de pneumonie..Stiu ca nu exista o reteta universala pentru toti bolnavii asa cum nu exista sfaturi generale care sa ii mangaie pe toti bolnavii. Oamenii au nevoie de sfaturi care sa raspunda la intrebarile lor, care sa le atinga sufletul, nu de raspunsuri generale..Ma puteti intreba, de ce nu stau in banca mea?? Din 2 motive:
1. fiind eu insumi pe patul de spital, imi doream atat de mult sa stiu ca se