New York Times, februarie 21, 1970
Preotii rusi se pot ingriji de romano – catolici
de James F. Clarity
Moscova, februarie 20 - Biserica Ortodoxa Rusa a decis sa permita preotilor sai sa primeasca romano – catolici pentru sacramente. Detaliile complete ale acestei decizii, luata de Sfantul Sinod al bisericii luna trecuta, nu au fost disponibile astazi si nici n-au fost publicate in organele de comunicare ale acestei natiuni care este oficial ateista. Totusi, un purtator de cuvint al Patriarhiei Moscovei a afirmat ca sacramentele vor fi disponibile pentru romano – catolicii care pot sa dovedeasca ca au fost botezati in proria religie.
Surse care cunosc Biserica Ortodoxa spun ca demersul sinodului ar putea sa aiba un triplu efect.
In primul rind, sustin acestea, va imbunatatii relatiile dintre Biserica Rusa si Vatican . In al doilea rind, aceasta decizie va face potential mai usor pentru romano – catolicii din Uniunea Sovietica sa acceada la sacramente, in special la impartasanie.
Biserica Romano – Catolica recunoaste validitatea sacramentelor administrate catolicilor care sint in imposibilitate de a le primii de la proprii preoti. De asemenea, preotii catolici sint autorizati sa permita crestinilor ortodocsi accesul la sacramente.
Al treilea efect al deciziei sinodale, sustin sursele, ar fi o complicare a relatiilor Bisericii Ruse in cadrul Conferintei Pan – Ortodoxe. Aceasta conferinta, prezidata de Patriarhul Ecumenic Athenagoras in Istanbul , incearca sa coordoneze atitudinile a 14 Biserici ortodoxe autonome. Se spune ca Patriarhul sustine relatiile ecumenice cu Vaticanul, dar exista si opozitie considerabila la unii conducatori ortodocsi.
Sursele sustin ca decizia va fi benefica in special pentru romano – catolicii de origine poloneza din Kiev , al treilea cel mai mare oras al natiunii, unde nu exista nici o biserica romano – catolica. La Moscova populatia romano – catolica, estimata la 5 – 10 mii, fara a-i include pe straini are o singura biserica, Sf. Louis.
Majoritatea romano – catolicilor sovietici traiesc in republicile baltice, in Letonia, unde au in jur de 100 de biserici, si in Lituania, cu aproximativ 500 de biserici. (Originalul poate fi obtinut cu usurinta de aici: www.query.nytimes.com)
Aceasta decizie a fost in efect pina in 1988, an in care a fost “aminata” (si nu retrasa sau anulata!). Ce a condus la o asemenea hotarire? Dupa cum se stie, in 1988 URSS era in plin glasnost, se daduse deja din nou aprobare la religie, si, binenteles, Papa a profitat de situatie incercind sa-si recupereze clientela in special din Ucraina, suparind foarte Patriarhia Moscovei si KGB-ul. Cam acelasi lucru s-a intimplat si in Romania imediat dupa 1989, si poate unii isi mai aduc aminte de “razboaiele” cu greco – catolicii care au condus in cele din urma la semnarea pacii de la Balamand in 1993 de catre BOR si cea care isi spune Biserica Rusa, pace prin care Vaticanul s-a angajat sa nu-i mai atite pe uniati primind, in schimb, recunostere explicita ca Biserica a lui Hristos alaturi de Biserica Ortodoxa (biserica “sora” si celalalt “plamin” al crestinatatii). Ridicarea anatemei in 1965 pusa asupra bisericii romano – catolice la 1054 a condus in mod natural la recunoasterea “tainelor” bisericii romano – catolice, fapt confirmat in repetate rinduri de Arhiepiscopul Ilarion (seful departamentului de relatii externe a Patriarhiei Moscovei) (a se vedea linkurile de
aici), chiar la comuniune “partiala”, daca exista asa ceva, dupa cum rezulta din articolul citat.
De altfel, cei preocupati de soarta ortodoxiei stiu ca, in general, intre Biserica “Ortodoxa” si Biserica Romano – Catolica exista recunoastere reciproca, ramind doar chestiuni minore de rezolvat, de genul
cine pupa mina cui sau
care intra primul pe usa.