Citat:
În prealabil postat de MariS_
Hai sa ne gandim oleaca. Sfanta impartasanie n-ar trebui sa duca
la unire cu Hristos? Ba da. Si unirea cu Hristos nu semnifica faptul
ca suntem pe calea asemanarii cu Hristos. Ba da. Dar Hristos cand
si-a luat trup omenesc ce a facut mai intai? CHENOZA. Si-a desertat
slava cea dumnezeiasca, S-a smerit chip de rob luand. Noi, oare,
inainte de a lua sfant Trupul Sau nu ar fi trebuit sa ne desertam de
slava cea lumeasca macar? Si de pacate, prin spovedanie sincera si
nu numai de forma?
Acest lucru cred eu ca-l face Sf.Vasile cel Mare, chenoza in rugaciune.
Desi sfantul nu avea nevoie sa mai faca pentru ca era vestita smerenia
sa. Chenoza e esentiala, ca altfel imbini JERTFA cu egoism si mandrie.
Nu se prinde, te arde si nu se prinde. Jertfa se prinde de jertfa. Asta,
cred eu, ca inseamna asemanare. Sa ne asemanam Lui Hristos!
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Adevarat, asa zicea si Parintele Galeriu: trebuie sa fim intr-o stare de jertfa cand ne impartasim cu Hristos.
Nu e bine sa ramanem nici in extrema fricii de apropierea de Sfintele Taine, ci sa indraznim sa ne cuminecam la fiecare Liturghie, constienti fiind de gravitatea intalnirii cu Hristos. El ne va ajuta nemijlocit arzand raul care zace inradacinat in adancul sufletului de ani si ani de zile, curatindu-ne si pregatindu-ne continuu pentru viata vesnica.
Pacatosi vom fi pana la moarte; totusi trebuie sa incercam sa minimizam raul din noi si din jurul nostru, asemanandu-ne cat mai mult cu Modelul dupa care am fost construiti.