Domnule Dragomir, va admir pentru fervoarea cu care va sustineti ritul.
Este posibil ca intr-o anumita masura sa aveti dreptate in consideratiile dumneavoastra privind faptul ca unora dintre convertiti le displace orice le aduce aminte de comunism, inclusiv ritul bizantin.
Totusi, va rog sa tineti seama si de posibilitatea ca pentru unii convertiti, desi nu au nimic de obiectat impotriva ritului bizantin, dulceata ritului roman este cea care le aminteste de casa, chiar daca se intampla sa fie descendentii unor credinciosi de rit bizantin.
Este cazul meu. Imi aduc aminte de povestea convertirii tarului Valdimir, ai carui trimisi, dupa ce au vazut Sfanta Liturghie in Hagia Sophia, s-au intors si au raportat ca "nu mai stiam daca ne aflam in cer sau pe pamant; o frumusete pe care nu stim cum sa o descriem".
Ei, cam asta simt eu cand ma aflu intr-o biserica gotica, cu lumina ce patrunde in nava, filtrata prin vitralii, iar corul sustinut de orga intoneaza Gloria, sau Kyrie... Nu stiu daca ma aflu in cer sau pe pamant. De cate ori plec din biserica, simt ca o parte din sufletul meu ramane acolo, in fata statuii Mantuitorului cu bratele intinse si Preasfanta Inima radiind iubire; iar cand ma intorc simt ca sufletul imi este reintregit.
|