[paradosis]

Si eu ma tot intreb cum de bunul patriarh nu si-a adus aminte in toti acei ani in care preotii raportau mai des la Securitate decit se spovedeau, cind crestinii marturisitori erau dati afara din servicii, umiliti, batuti si aruncati in temnite si cind bisericile erau darimate ca sa faca loc palatelor faraonice, de martirii Bisericii Ortodoxe, de exemplul lor prin care au zidit Biserica si si-au cistigat nemurirea. Calendarul este plin de zile dedicate martirilor si nu trebuie sa fii geniu sa intelegi ca nici unul (absolut nici unul!) dintre ei nu au “salvat” Biserica lui Hristos primind cinuri bisericesti din miinile paginilor sau ateistilor si sezind cu ei la masa. Si ca sa dau un singur exemplu, fara sa caut prea departe, ma opresc asupra Sf. Mare Mucenita Marina din Pisidia, pe care Biserica o cinsteste la 17 iulie (adica chiar astazi, vineri).

Marina era fata unui preot de-al idolilor, dar fiind orfana de mama a fost crescuta de o femeie crestina, printre crestini. La 15 ani a fost arestata si dusa in fata conducatorului Olymbrius care i-a cerut sa-si spuna numele, originea si credinta. Marina i-a raspuns: “ Marina ma cheama, nascuta si crescuta în Pisidia; si cred în numele Domnului meu Iisus Hristos". Pentru aceasta a fost batuta, torturata si in cele din urma decapitata in anul 270. Marina nici macar nu apucase sa fie botezata, dar Domnul a avut grija de ea in chip miraculos:

“El [Olymbrius] le-a ordonat apoi sa o dezbrace, sa o atirne de un stilp si sa o arda pe laturi si pe sini cu tortele. Ea a indurat tortura multa vreme si in timp ce era arsa se ruga in gind multumindu-I Domnului. Dupa aceea au adus un cazan urias pe care l-au umplut cu apa, si dupa ce au dat-o jos de pe stilp pe mucenita au legat-o si au bagat-o in cazan cu capul inainte ca sa se innece. Dar straduinta le-a fost fara de folos acelora fara de minte pentru ca in timp ce o lasau in jos ea a strigat: “Doamne Iisuse Hristoase, Cel care ai desfacut legaturile mortii si ai inviat din morti, priveste, o, A-tot Puternice Dumnezeu, la roaba ta si dezleaga-mi legaturile si fa ca aceasta apa sa imi fie spre viata vesnica si implinire a botezului pe care mi l-am dorit, ca sa ma dezbrac de omul vechi si pacatos si sa ma imbrac in cel nou si vesnic.”

In timp ce ea se ruga asa i-au dat drumul in apa si imediat a fost un mare cutremur de pamint si Porumbelul a aparut deasupra apei tinind in plisc o coronita. In acelasi timp s-a arata si o columna infricosatoare in forma de cruce… Sfinta a iesit la suprafata pentru ca legaturile i-au fost desfacute, si cu fata radiind de o bucurie de nedescris aducea slava Prea Sfintei Treimi si din tot sufletul ei il inalta pe Domnul findca a fost botezata de El dupa cum i-a fost dorinta, si era luminata in spirit. Dar asta n-a fost singura minune care a fost facuta pentru sfinta, ci mai exista una, si extraordinara: Porumbelul s-a asezat pe capul mucenitei tinind coronita nepieritoare si i-a spus in cel mai dulce glas: “Pace tie, roaba a lui Dumnezeu; fii curajoasa si primeste din mina dreapta a Celui Prea Inalt aceasta coroana cereasca.”

In ziua cind Sf Marina a fost decapitata, alti 15000 (cincisprezece mii), fara a numara femeile si copiii, i s-au alaturat in mucenicie.

Iar daca cineva totusi cunoaste sfinti care s-au cinstit cu Nero sau cu Stalin sau cu oricare altul de teapa lor ca sa scape Biserica lui Hristos sa faca bine sa ne lumineze si noua mintile in noua ortodoxie!