Hm... doar o reflectie. Intr-o duminica dimineata, am vazut un calugar (sau era doar ucenic) care avea grija de vacile care pasteau pe campul manastirii. Si ma gandeam eu, cu mintea mea creață, cati mireni participă acum la Liturghie si taman un calugar, rugatorul prin excelenta, nu are timp de rugaciune si de tihna nici macar cand se oficiaza Sf. Liturghia, ca doar nu stiu animalele alea ca e Liturghie, ele stiu numai sa paste. Si dintr-o data mi-am adus aminte de unii care cred ca in manastire e numai tihna si rugaciune si ingerasi peste tot, de parca ar fi un refugiu pentru lenesi, visatori si inadaptati la cerintele din lume. Dar apoi, gandindu-ma mai bine, am realizat ca tot calugarul acela e mai castigat, daca isi face ascultarea cu inima buna. Nu il impiedica absolut nimic sa se roage cat timp se uita dupa vaci si face ascultare, pentru ca e datoria lui, iar mireanul vine la manastire sa se roage pentru ca asa vrea si simte el. De aia nu e de joaca cu lucrurile astea, trebuie sa ai vocatie foarte puternica pentru manastire. Daca nu rezisti in lume, cum oi vrea sa rezisti in manastire?! Dar fiecare are o cruce de dus si eu sper sa ne mantuim cu totii.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|