Citat:
În prealabil postat de speranta1970
Am o prietena buna de ani de zile, care este musulmana ( de origine din PAKISTAN). Am fost ajutor moral una la alta la bucurii si la necazuri. Eu mereu voi ramane ortodoxa, ea mereu va ramane musulmana. Eu nu am incercat niciodata sa o conving ca religia ei nu e buna, sau dreapta, ea niciodata nu a incercat sa ma convinga ca religia mea nu e buna sau dreapta. In ciuda unor diferente dintre noi am descoperit impreuna ca avem ceva important in comun: amandoua avem un Tata in ceruri care ne iubeste pe toti.Amin
|
Multe lucruri i se par bune omului dar la capătul lor e moartea. De dragul unei prietenii, a unor lucruri plăcute trecătoare (și chiar a patimii păcătoase de a crede că facem ceva bun, frumos), suntem tentați să nu mărturisim adevărul. Omul păcătos, rătăcit, devine și mai rătăcit (mai încredințat că e pe calea cea bună) dacă te porți frumos cu el. Față de acești oameni trebuie să avem o purtare rezervată spre mustrătoare. Mai ales în cazul păcatelor împotriva Duhului Sfânt, a negării Adevărului, nu trebuie să uităm că astfel de oameni și-au clădit existența pe învățăturile lui Antihrist, că se osândesc pe ei înșiși și pierd și pe ceilalți pe care îi influențează cu credința lor.
Slujirea lui Dumnezeu nu e o joacă iar viața de acum nu e vreme de confort.