Am uitat sa-ti spun, in doua cuvinte, cat de mult conteaza cununia religioasa. Cu ani in urma am botezat copilul unei familii cunoscute. Erau necununati. Am tot insistat sa-i cununam, fara fast, mai ales ca mai aveau un copil. Apoi parintii au vandut apartamentul din Bucuresti si s-au mutat cu totii pe langa Giurgiu. Am pierdut legatura cu ei o perioada mai lunga. Intr-o zi ne-am trezit cu familia tinerilor, impreuna cu copiii; aveau mari probleme si necazuri in familie. Cu parintii se certau continuu, copilul avea crize ce semanau cu epilepsia, era si cam retardat, se punea problema sa fie dat la o scoala cu regim special, el nu lucra decat pe langa casa (deschisesera un fel de mini-ferma). Am insistat din nou sa se cunune, dar au zis ca sa stranga bani sa faca nunta... le-am spus ca, atunci cand se vor hotari, sa vina fara nici un fel de pregatire si ca, pana nu vor primi binecuvantarea casatoriei, sa nu-si faca iluzii ca lucrurile vor merge bine.
Situatia s-a repetat de cateva ori, pana cand, intr-o zi, au venit hotarati sa se cunune, singuri, fara parinti (nici nu i-au anuntat pentru ca nu erau de acord cu o cununie simpla), ceea ce s-a si intamplat in prima duminica. A fost o cununie f. frumoasa, in ciuda modestiei materiale, dar atmosfera a fost deosebita asigurata de grupul nostru, care a fost cu tot sufletul alaturi de noi (suntem un grup unit, care, de multi ani, dupa Sf. Liturghie, luam masa impreuna). Dupa aceea, ca prin minune, toate problemele lor s-au aranjat; tatal le-a cumparat un apartament in Giurgiu, el a gasit un servici bun, copilul si-a revenit, a putut fi dat la o scoala normala unde invata f. bine, ca si ei au ramas uimiti.
|