Parerea mea este ca acest topic nu se adreseaza celor care stiu, ci in primul rand celor care nu stiu ce implicatii spirituale are un avort, deci celor care nu au aflat inca, dar sunt dispusi sa stie. Pe cei care nu vor sa stie, sa-i uitam o clipa.
La Iasi s-a luat initiativa de a imparti pliante si de a vorbi femeilor insarcinate, de a le trezi constiinta cu privire la fapta (criminala)pe care au de gand sa o savarseasca. Nu toate femeile sunt pregatite sa asculte de un sfat duhovnicesc, dar unele sunt, si pentru acestea din urma se merita orice efort.
Din pacate inca mai persista in mintea noastra constrangerea de a face copii din vremea comunista. Oricat de greu ar fi, nasterea de copii este o fericire. Gandul ca nu avem cu ce creste un copil, gand care de multe ori sta la baza optiunii pentru avort, ne paraseste cand ne-am hotarat sa purtam sarcina pana la capat. Oare nu dispare dorinta de nescultare a lui Dumnezeu, tocmai pentru ca l-am invins prin hotararea noastra pe diavolul care ne insufla gandul?
Carei femei ii mai pare rau dupa ce a nascut? Care mama regreta hotararea de a pastra sarcina?
Apoi anii se duc in zbor si copiii nostri cresc, hraniti de dragostea ce le-o dam, dragoste ce se intoarce fara sa o cerem. La cel mai mic semn de boala ei vin si ne arata aceeasi dragoste, sau chiar mai mare. Nasterea de fii este unul din cele mai de pret daruri cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu.

Acum ma adresez celor care sunt pentru avort: faptul ca optati, in cunostinta de cauza, pentru avort, este decizia voastra. Cum insa este o decizie impotriva vietii, este mai bine ca decizia personala, din motive persoanle sa nu se transforme in sfaturi pentru alte persoane aflate la rascruce de drumuri, si care au de ales intre a da viata sau moarte fatului, care isi cere dreptul la viata. La urma urmei, si voi v-ati nascut tot prin decizia parintilorsau mamelor voastre pentru viata. Cu usurinta ar fi putut opta pentru uciderea voastra, nu?