O mie de vorbe, doi bani nu fac! In primul rand se porneste din start pe principiul filozofic si se pierde din vedere trairea si harul Duhului Sfant care nu poate fi neaparat descris, mai ales cuiva care are alta imagine despre lume si viata. Din punctul meu de vedere, consider ca am mai multe de dialogat cu un musulman, hindus, buddist etc, decat cu un filozif care neaga pe Dumnezeu sau ii cauta "nod in papura", dupa cum a perceput el creatia.
In primul rand, Iisus Hristos nu s-a maniat pe om, ci pe cat de adanc reusise pacatul sa se strecoare in cadrul bisericii. Se stie ca a iertat desfranate si vamesi, talhari si persoane de alte neamuri decat cel ales, dar nu putea ierta fariseismul. E acelasi lucru ca si cel din ziua de astazi pe care l-am repetat de nu-stiu-cate ori pe acest forum:
-Cum sa fac Doamne, sa ma mantuiesc?
-Ia-ti crucea ta si urmeaza-mi mie!
-Imediat, Doamne, numai ajuta-ma s-o pun in spatele jeep-ului!
Sub obladuirea unei binecuvantari primite in urma unor iscusite "gaselnite", ne incropim afaceri "binecuvantate" si ne dam mari evlaviosi si cunoscatori ai Sfintei Scripturi, colindam de la o conferinta la alta si, desi cuvantul nostru are in general un caracter ce promoveaza Adevarul Lui Dumnezeu, ajungem intr-o zi sa credem despre noi ca ne-a uns Dumnezeu cu harul apostolilor si daca s-ar putea, sa vina toti sa ne aduca osanale si sa ne cumpere cartile (multe dintre ele plagiat) cu dedicatie speciala, totul e perfect. Ori nu asta este ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Daca vrei neaparat sa te mantuiesti cauta esentialul si fa ce trebuie, nu cum iti surade tie.
Toata Sfanta Scriptura este plina de mila, blandetea si bunatatea Mantuitorului, pe toate le-a trecut cu vederea, dar fariseismul l-a condamnat de la inceput, iar comertul in interiorul templului a fost pacatul strigator la cer. Aici trebuie sa percepem respingerea pacatului, nicidecum faptul ca Hristos, fiind si El om, ... a gresit neiertand. Dimpotriva, la randul nostru suntem chemati sa manifestam aceeasi revolta cand religia ajunge sa fie un bussines.

La celalalt exemplu, nu prea vad ce e complicat? In fond, care e reactia pe care trebuie s-o avem fata de cei de alta confesiune? Ii uram cumva? Ii jignim pe strada? Aruncam cu rosii sau oua stricate dupa ei? Chiar daca multi sunt dusmani inversunati, chiar daca uneori se declara un adevarat razboi intre unii si altii (in general ortodocsi vs catolici, sau mai grav, ortodocsi stil nou vs ortodocsi stil vechi), solutia sigur nu e aceasta, ci una de respect, pace si toleranta. Adica, "OK, iti cunosc parerea, dar nu sunt de acord cu ea, asa ca tu esti cu drumul tau, iar eu cu-al meu!" Asta nu inseamna ca iti intorc spatele daca ai nevoie de ajutor, fiindca pana la urma, suntem cu totii rodul acelorasi maini, iar judecata finala, tot Dumnezeu o are.