[Jane Says]

Si eu sunt de parere ca e bine sa se invete cu postul (nu negru) de mici (si cu renuntari la anumite lucruri care le plac) pentru ca daca nu se intampla lucrul asta, nu o sa le vina natural nici la varsta adolescentei sau mai tarziu si abia atunci vor simti credinta ca pe ceva rece si restrictiv.
Dar daca se obisnuiesc asa din familie, si postul e pentru toti membrii familiei ceva normal, o sa fie si mai putin predispusi la pofte si imbuibari si vor avea mai putine probleme cu renuntarile la varsta adulta. Luptele pe care le avem multi dintre noi de dus acum e pentru ca nu am facut in mod firesc lucrurile astea inca din copilarie. Copiii sunt mult mai simpli, daca li se spune ca "azi nu mancam carne ci doar mai simplu, legume, pentru ca asa Ii place lui Dumnezeu", ei vor dori sa Ii placa lui Dumnezeu si vor face mai putine nazuri decat face un adult cand afla pentru prima data de chestia asta.

Mi-aduc aminte de Vinerea Mare de acum .. multi ani, cand mi-a spus bunica despre Rastignirea lui Iisus Hristos si ca "se posteste negru" si "se mananca numai paine si apa", si am luat dimineata decizia in sinea mea de copil sa mananc doar o coaja de paine si sa beau o cana cu apa.
Evident ca nu am facut lucrul asta pana la capat pentru ca nimeni altcineva din casa nu o facea (nici macar post, ce sa mai zic de negru) si pana la urma am cedat.

Si un copil poate avea evlavie si o dorinta de a face ceva pentru Hristos inca de la varste mici. Dar evlavia si dorinta asta tine foarte mult de modul in care este educat, de ce vede, aude si face in familie. Asa ca e responsabilitatea si DATORIA parintilor sa-l educe cat mai devreme in legatura cu lucrurile astea.

Nu sa tina post negru, dar sa tina si sa nu i se faca toate poftele in perioada aceea.