[cristiboss56]

In sfarsit , biruitoare , forta dragostei i-a frant / Pretiosul albastru , vasul trupului ei sfant , / Si-adormi Neprihanita intr-un somn de pace lin , / Fara lacrimi de durere , fara vaiet si suspin . / Clipa mortii fara moarte numai Ingerii-o stiura / Coborand ca sa-i culeaga , cu sfiala , de pe gura , / Cea din urma respirare , si-nchizandu-i sub pleoape / Chipul lumii trecatoare , ei se strang tot mai aproape / Langa ea in cercuri dese , uluiti , ei stau de straja , / Si vazandu-i Adormirea , sunt cuprinsi de-atata vraja , / C-ar dori acum sa guste , de-ar putea , si ei din moarte , / Bucurosi sa se cunune cu aceasi sfanta soarte .