Din pacate, mai toti calugarii/ calugaritele se plang ca sunt supraincarcati cu munca fizica si ca se pune din ce in ce mai putin accent pe participarea la slujbe. Slujbele se tin, intr-adevar, dar numarul de vietuitori care participa este destul de mic. Iar fara o intarire spirituala este intr-adevar f greu sa rezisti.
Monahii/ monahiile mai in varsta care si-au dus viata in manastire din pruncie se plang de aceeasi lucru : sufocarea sufletului cu griji pamantesti in detrimentul preocuparii pt. o imbunatatire sufleteasca.
Sunt sigura ca jertfa monahilor este primita ata timp cat fac ascultare, indiferent cum este organizarea manastirii, dar f putini mai reusesc sa reziste pana la capat.
Inainte, calugarii aveau de suferit din cauza atacurilor pagane( ale turcilor, de exemplu), din cauza comunistilor, iar in zilele noastre din cauza atacurilor din interiorul manastirii.
Viata unui calugar niciodata nu a fost usoara. Din punctul meu de vedere un calugar poate fi comparat cu un geniu, cu un om de exceptie.
|