[Mtcrysty17]

Multumesc pentru vorbele de incurajare. dar tot ce a-ti recomandat am facut in postul pastelui: post adevarat, spovedanie, rugaciune neincetata, alaturi de lacrimi, smerenie, mers la slujbe, am invatat toata teologia in cateva luni, am citit, am reusit sa ies dintr-o depresie grava, dar totusi nu ma asculta. pur si simplu imi merge mai rau, ma loveste unde ma doare mai tare, ma face sa sufar tot mai mult, desi nu am facut nici un rau. de aceea uneori ma cert cu El, nu-L mai simt cu mine ca inainte, o singura dorinta am, nu vreau bani, nu vreau nimic material. dar imi da doar lacrimi. mereu ma cert cu El, dar a doua zi o iau de la capat cu rugaciunea. am ajuns chiar sa-i zic ca il urasc. nici sfantul meu nectarie nu ma mai aude. daca il rog ceva tot pe dos imi da. pana si fecioara Maria m-a dezamagit. nu vreau sa credeti ca ma plang. am doar 20 de ani... mai am putina nadejde. speranta mea este inca vie. imi repet obsesiv in minte ce a zis Mantuitorul: cereti si vi se va da, sau daca aveti putina credinta puteti muta muntii din loc. Dumnezeu m-a catadicsit cu un intelect peste masura, care mereu imi da batai de cap si imi "spune" ca biblia nu e adevarata. stiu ca nu fac bine, dar diavolul ma indeamna sa pacatuiesc mereu. cand o sa-mi pierd nadejdea total o sa dispara credinta. o sa raman gol, o sa raman singur intre atatia prieteni, rude, parinti. o sa fiu orfan, nu o sa mai am tata, mama, o sa fiu complet singur, doar eu si unica mea placere, cititul.