http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ica-68844.html
Sfantul Apostol Pavel ne invata ca Hristos este Capul Bisericii, iar Biserica este Trupul lui Hristos. In Hristos, salasluieste plinatatea dumnezeirii care plineste Biserica, iar Biserica devine plinirea lui Hristos. Hristos plineste Biserica prin harul energiilor necreate impartasite de Duhul Sfant din ziua Cincizecimii, iar Biserica adauga lui Hristos madularele care alcatuiesc Trupul Sau. De aceea, Apostolul nea*murilor spune ca Biserica este plinirea Celui ce plineste toate in toti.
Biserica, ca Trup, plineste Capul, fiindca Capul nu poate exista fara trup si madulare dar aceasta numai in masura in care Hristos, prin umanitatea Sa indumnezeita la maximum, revarsa peste Trup energiile Duhului Sfant. Calitatea de Cap a lui Hristos, pe care n-o poate uzurpa nimeni, consta in faptul ca umanitatea Sa este mediul incadescent prin care se revarsa asupra Bisericii si a creatiei harul Cincizecimii. Acesta este motivul pentru care Sfantul Apostol Pavel vorbeste de plinatatea dumnezeirii care salasluieste in Hristos, ca Dumnezeu, si ca aceasta plinatate plineste totul in toti (Col. 2, 9; Ef. 1, 23), adica plineste Trupul Lui, Biserica.
Interpretata in perspectiva acestei relatii dintre Cap si Trup, dintre Hristos si Biserica, in lumina harului necreat care vine din Hristos in Biserica, pentru ca Biserica sa se inalte cu Hristos la Tatal, Sfanta Euharistie este mijloc de comuniune si relatie dintre Hristos si Biserica. Euharistia este mijlocul prin care Hristos patrunde in fiinta psiho-somatica a credinciosilor, ca sa se inalte cu ei la Tatal. In Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur sau cea a Sfantului Vasile cel Mare, Euha*ristia este mai intai jertfa Bisericii care se transforma pe masa Altarului in Trupul si Sangele lui Hristos prin Duhul Sfant, iar Hristos, care o asuma pe Altarul ceresc, coboara in Biserica, ramanand in cer, ca sa impartaseasca credinciosii cu Trupul si Sangele Sau spre iertarea pacatelor si viata de veci. In aceasta viziune liturgica, aspectul substantial ai Sfintei Euharistii ca Trup si Sange ale lui Hristos este unit indisolubil cu aspectul personal, fiindca numai astfel se poate vorbi de Sfanta Euharistie ca mijloc de intalnire a lui Hristos cu credinciosii si a credinciosilor cu Hristos, de coborarea Lui in Biserica si de inaltarea Bisericii in Hristos.
Spunem toate acestea fiindca a existat si exista si astazi o anumita tendinta in teologia ortodoxa de a transforma Sfanta Euharistie in centru de gravitate al Bisericii in locul lui Hristos, ca si teologia catolica de altfel, facand abstractie de rolul ei ca mijloc de dialog intre Hristos si Biserica pentru desavarsirea credinciosilor. Aceasta tendinta a devenit evidenta la unul din marii teologi bizantini din secolul al XIV-lea, la Nicolae Cabasila si in cunoscuta sa opera, "Viata in Hristos" la care cere crestinului sa treaca prin toate cate a trecut Hristos spre desavarsirea Lui si in care Sfanta Euharistie este conceputa, in perspectiva istorica, ca mijloc de transfigurare a lumii prin coborarea lui Hristos in lume si de inaltarea lumii in slava imparatiei lui Dumnezeu la a doua venire a lui Hristos, prin Euharisatie si Biserica. Tainele Bisericii si in special Euharistia constiuie mijlocul prin care se transfigureaza creatia.
Dar sa ilustram aceasta viziune a Euharistiei prin cateva texte ale lui Gabasila. Mai intai, sa vedem ce ne spune despre coborarea lui Hristos in Euharistie si Biserica prin Duhul Sfant. Dupa ce arata ca Tainele in general sunt "poarta" si "calea" prin care viata lui Dumnezeu coboara in creatie, adauga ca "aceasta este calea pe care a trasat-o Dumnezeu si a deschis aceasta poarta venind la noi. Si mergand la Tatal,"n-a rabdat sa o inchida, ci de la Acela revine la oameni, sau mai degraba este pururea prezent, este si va fi cu noi intotdeauna." Datorita coborarii lui Hristos in lume prin Sfanta Euharistie, lumea se impartaseste de viata nemuritoare ca antidot impotriva stricaciunii si mortii. Caci "prin aceste Taine ca prin niste ferestre intra in lumea aceasta intunecata Soarele dreptatii si omoara viata corespunzatoare lumii acesteia si invie pe cea supralumeasca. Ca Unul ce este Lumina lumii, El biruie lumea, aducand in trup muritor si curgator viata statornica si nemuritoare.'' Cabasila pune un accent atat de puternic si unilateral pe coborarea lui Hristos in lume incat lasa impresia ca impartasirea de viata vesnica nu se mai realizeaza atat la nivelul superior al comuniunii trinitare, ci aici, jos, la acela al comuniunii euharistice, in Biserica, fiindca ceea ce il intereseaza in perspectiva istorica nu este atat inaltarea credinciosilor spre comuniunea cu Sfanta Treime, ci coborarea lui Hristos in istorie si lume.
Acest lucru devine si mai evident atunci cand Cabasila incepe sa vorbeasca despre puterea de transfigurare a Sfintei Euharistii prin ea insasi. Din acest punct de vedere, Cabasila incearca cu indrazneala o descriere si o explicatie fiziologica a transfigurarii proprii Sfintei Euharistii si pe care o numeste "transformare".
Pornind de la textul biblic, "cel ce mananca va trai prin Mine" (In. 6, 57), Cabasila admite faptul ca omul ca existenta superioara, poate sa asimileze painea, vinul si orice mananca. Dar aceste alimente nu au o viata prin ele insele si nu pot fi izvor de viata eterna. Dau impresia ca ofera viata, fiindca conserva trupul provizoriu, dar realitatea sustine doar simpla supravietuire, prin care omul nu se poate elibera de stricaciune si moarte, in opozitie cu aceasta, Sfanta Euharistie e realmente vie si poate oferi viata in adevar, in Hristos ca Unul ce este absolut transcendent; nu El este Cel care se preface atunci cand se ofera ca hrana, ci il preface pe om in ceea ce este El insusi. "Hrana se transforma in cel ce o mananca, spune Cabasila, pestele, painea si orice alt aliment se transforma in sange omenesc. In Euharistie se intampla insa contrariu, fiindca insasi painea vietii misca pe cel ce se hraneste si-l schimba, transformandu-l in ea insasi." Lucrarea lui Hristos prin Sfanta Euharistie este dubla: pe de o parte, El se prelungeste in lume, dar pe de alta parte, El asuma lumea. Hristos se extinde asumand lumea, in Trupul Sau, ca sa o transfigureze. Biserica nu este o realitate statica. Ea reprezinta o dinamica transfiguratorie, ca nunta neincetata in spatiu si timp a Creatorului si a creaturii, in acest amestec fara contopire a naturii create cu cea necreata, creatia se topeste in Trupul Domnului prin Sfanta Euharistie, fiindca Euharistia face din Hristos binele nostru inainte chiar a darurilor noastre naturale, fiindca Hristos s-a contopit cu Trupul, adica pentru faptul ca Euharistia este Hristos. Astfel, fata de Hristos care spune Tatalui ceresc, "precum Tu, Parinte, in Mine si Eu in Tine, ca si ei sa fie una in Noi" (In. 17, 21), aici vedem ca toate cate le face Hristos se fac si prin Sfanta Euharistie, fara sa mai fie vorba de inaltarea credinciosilor la comuniunea cu Tatal si Fiul in Duhul Sfant. Se vede clar tendinta de a trasforma Euharistia in centru de gravitate al Bisericii, in virtutea coborarii lui Hristos in Biserica, dar uitandu-se ca Hristos in calitate de Cap al Trupului, ramane mereu si deasupra Bisericii.