[kesarion_breb]

Zizioulas spune ca intre conceptia lui euharistica si cea catolica exista o mare deosebire. Una presupune o dimensiune liniara sau istorica, alta o dimensiune atat istorica, cat si vertical-pnevmatologica. Prima este catolica, a doua este ortodoxa. Dar sa vedem ce spune el insusi: "Istoria conceputa in lumina experientei euharistice este total diferita de cea pe care o intelegem curent, fiindca este conditionata de caracterul anamnetic si epicletic al Euharistiei, care transfigureaza timpul in comuniune si viata. Istoria inceteaza astfel de a mai fi o succesiune de evenimente care vine din trecut catre prezent in directia liniara si dobandeste dimensiunea viitorului in evenimentele harismatice ale Cincizecimii. In istoria astfel conceputa, Adevarul nu vine la noi unic pe calea delegatiei (Hristos-Apostoli-Episcopi in directia liniara). Ea vine ca eveniment al Cincizecimii care asuma istoria intr-un prezent harismatic".

Dar, cu toata aceasta diferenta, vedem ca intre conceptia lui Zizioulas si cea catolica exista o mare asemanare. Ca si Zizioulas, teologia catolica il vede pe Hristos numai prin prisma Euharistiei. Desi Hristos este prezent in toate sacramentele, totusi, "El este prezent in cel mai inalt grad in Euharistie". Modul prezentei lui Hristos sub spetele euharistice este unic. "Ea ridica Euharistia deasupra celorlalte sacramente si face din ea perfectia vietii spirituale si scopul catre care tind toate sacramentele. In prea sfantul sacrament al Euharistiei sunt continute adevarat, real si substantial, Trupul si Sangele impreuna cu sufletul si divinitatea Domnului Hristos si, in consecinta, Hristos intreg". Asa dupa cum Zizioulas sustine ca Hristos este doar comuniune, expresia "Christus, totus" vrea sa spuna acelasi lucru.

Acest lucru devine si mai evident atunci cand se spune Euharistia face Biserica. Hristos uneste credinciosii intr-un singur trup, Biserica. Comuniunea reinnoita, fortificata, aprofundeaza aceasta incorporare la Biserica deja realizata prin Botez. Dar, tot ca si la Zizioulas, Euharistia face prezenta eshatologia. Daca Euharistia este memorialul Pastelui Domnului si daca prin comuniunea noastra la Altar suntem covarsiti de orice binecuvantare cereasca si gratie, atunci Euharistia este de asemeni anticiparea gloriei ceresti. Prin Euharistie, noi "asteptam fericita speranta si parusia Domnului nostru Iisus Hristos". De aceea, nu este de mirare daca Euharistia este adorata in locul persoanei lui Hristos, asa cum se afirma atunci cand se sustine ca "Biserica catolica a adus si continua sa aduca cult de abordare datorate sacramentului Euharistiei nu numai in timpul mesei, dar si in afara ei". Daca intrebam insa cum s-a ajuns la adorarea Euharistiei in locul persoanei lui Hristos, atunci aflam raspuns din cuvintele Papei Ioan-Paul al II-lea, atunci cand declara ca "Biserica nu urmareste decat un scop, sa continue, sub conducerea Duhu*lui Sfant, opera lui Hristos insusi, venit in lume pentru a da marturie adevarului "pentru a mantui si nu pentru a condamna, pentru a sluji, nu ca sa fie slujit". Cu alte cuvinte, motivul pentru care Euharistia este pusa pe picior de egalitate cu persoana lui Hristos, consta in faptul ca se separa de rascumpararea infaptuita de Hristos, de persoana lui Hristos, astfel ca Hristos ramane izolat in cer, iar Biserica continua pe pamant prelungirea operei infaptuite de Hristos, prin Euharistie, pe care teologia catolica o prezinta ca "Mister Pascal" al mortii si invierii lui Hristos. Dar aici nu mai este vorba de prezenta personala a lui Hristos, ci de o prezenta, substantiala a vietii lui Hristos, de factura impersonala. Asa se explica adorarea Euharistiei in locul persoanei lui Hristos in Biserica catolica, persoana lui Hristos a fost inlocuita de Papa si episcop, care actioneaza in Biserica "in persoana Christi".

La prima vedere, pare sa fie o mare asemanare intre accentul pe care Cabasila il pune pe viata lui Hristos, mai mult decat pe persoana Lui, prin Euharistie, si conceptia catolica a "Misterului Pascal", care presupune existenta substantiala a vietii aduse de Hristos. Dar intre aceste doua conceptii este o mare diferenta, fiindca in timp ce la catolici viata lui Hristos este impartasita sub forma unei gratii create care nu mai vine din Dumnezeu, fiindca este gratie detasata de Dumnezeu, ci din ierarhia care se identifica cu Hristos, la Cabasila, viata lui Hristos este expresia harului care se impartaseste prin Euharistie, dar care vine direct din trupul personal indumnezeit al lui Hristos, prin Duhul Sfant, in timp ce la catolici Euharistia este separata de persoana lui Hristos, la Cabasila se poate vorbi de o coborare a lui Hristos prin Euharistie in lume.

Tot astfel are sa fie o mare asemanare intre, conceptia despre Euharistie a lui Zizioulas si conceptia catolica, fiindca in ambele cazuri Euharistia zideste Biserica ca o comunitate. Dar exista si o mare diferenta intre aceste doua conceptii, fiindca in timp ce la catolici Euharistia pare sa lucreze independent de Hristos, fiindca este dependenta de ierarhie, la Zizioulas actioneaza, direct din Hristos, care prin Duhul Sfant, nu mai este atat o existenta personala, ci una comunitara. Sau, asa cum spune Zizioulas, Hristos nu este in comunitate, ci este comunitate, uitand ca Hristos nu este niciodata singur, ci este totdeauna cu Tatal si cu Duhul Sfant in comuniunea de viata mai presus de fire a Sfintei Treimi Zizioulas il vede pe Hristos doar in relatie cu comuniunea eclesiala, fara sa ia in consideratie si comu*niunea Lui cu Sfanta Treime. Acesta este motivul pentru care deplaseaza centrul de gravitate al Bisericii de la Hristos la Euharistie, in nodul gordian in care se intalneste Dumnezeu si creatia, istoria si eshatologia, din dorinta de a valorifica istoria si de a face Biserica sa fie cat mai activa in istorie, in sensul teologiei si culturii apusene.

Dar, cu toata diferenta dintre ele, toate aceste conceptii au ceva comun intre ele, si anume tendinta de a-L vedea pe Hristos unilateral in Euharistie, motiv pentru care Euharistia dobandeste un loc atat de mare si important in viata Bisericii, incat pare sa umbreasca rolul lui Hristos de Cap al Bisericii, care este Trupul Sau. De altfel, Zizioulas nu vorbeste prea mult de Hristos - Cap al Bisericii, cat de Hristos ca Adevar. Deficienta acestor conceptii consta in faptul ca vad doar pe Hristos in Euharistie, fara sa vada si Euharistia in Hristos, cu doua consecinte importante. Pe de o parte, se tinde la confuzia sau separarea operei de rascumparare infaptuita de Hristos de persoana Sa, iar pe de alta parte se face abstractie de Sfanta Euharistie ca mijloc de dialog intre Hristos si credinciosi. Or, acest lucru are o importanta capitala, fiindca numai in masura in care Euharistia vine sa aprofundeze pana in adancul fiintei umane relatiile de iubire dintre Hristos in Treime si Biserica, desavarsirea crestina nu mai este inteleasa aproape ca un act magic, ci ca rezultat al stradaniilor omului de a se ridica, prin har, credinta si fapte bune, la asemanarea cu Dumnezeu in Hristos.

Apreciem in mod deosebit preocuparea, atat a lui Cabasila, cat si a lui Zizioulas, de a valorifica istoria in sens crestin, dar Parintii ne invata ca avansarea Bisericii catre Parusia Domnului, catre eshatologie, nu se realizeaza in mod determinist, prin Euharistie, ci prin relatia verticala si personala a credinciosilor cu Sfanta Treime prin Evanghelia si Tainele Bisericii administrate de preot. Hristos este prezent in Biserica, prin Duhul Sfant, dar ramane si deasupra Bisericii in calitate de Cap al ei, tocmai pentru a inalta credinciosii spre comuniunea de viata eterna cu Tatal.