În prealabil postat de delia31
draga Radu
intrebarea e cum de ai ajuns sa ai dusmani?
relatii in care nu rezonam cu ceilalti cam toti avem, dar de noi depinde sa nu le transformam in dusmanie si razboi de uzura psihica.
Daca un om pe care il consideri rau, te face sa suferi, tu nu-i raspunde tot cu rau ca sa nu fie doi oameni rai: si el si tu.
Cel care iti face tie rau, pe tine doar te zgarie dar de fapt se sfasie pe el.
Daca tu, credincios fiind, vezi in el chipul Celui care te-a creat si pe tine, de ce sa-i raspunzi cu aceeasi moneda?
Ca sa sfasii de fapt chipul lui Hristos?
Roaga-L pe Hristos sa te ajute sa reactionezi cum ar face-o El.
cum de fapt a si facut pe Cruce si cum de fapt scrie in Evanghelie.
ideea e ca intr-o relatie degradata, conflictul se agraveaza tocmai pt. ca atitudinea celui care a inceput genereaza o reactie in lant .
Odata ce s-a pornit, e ca si un bulgare de zapada pornit la vale de pe varful dealului care initial sperie doar vreo vrabie, dar ajuns in vale, poate darama o casa.
Exista un rau de pornire si un rau de reactie (citeste cartea lui Gabriel Liiceanu, Despre ura). Reactia la rau cere alta reactie si tot asa.
Un crestin adevarat resimte si cea mai mica neintelegere cu cineva ca o atitudine prin care il raneste pe Dumnezeu si va face el primul pas spre impacare.
Daca insa celalalt are cu totul alte valori morale, iar relatia e ciobita rau, cam greu sa se impace.
N-ar strica, cred eu, sa nu confundam iertarea cu impacarea pt. ca nu sunt sinonime.
Pt. a-l ierta pe celalalt e nevoie doar de tine, nici nu e nevoie sa-si ceara el iertare.
Dar pt. impacare e nevoie de amandoi.
Ca sa fii iertat, iti ceri iertare, indiferent care e ,,contributia,, ta la degradarea situatiei. Daca vei fi iertat, bine. Daca nu, nu te lasa tulburat.
Cel care vrea sa ierte isi asuma liber alegerea de a ierta, fara a pretinde ceva de la cel pe care il iarta.
Il iarta de dragul lui Hristos. Sau mai bine zis, daca Il avem pe Hristos, El e cel ce iarta din launtrul inimii.
Daca cel iertat raspunde in acelasi duh, atunci impacarea e o urmare fireasca, dar daca nu, se prea poate sa nu aiba loc.
Si atunci daca simtim ca situatia nu se imbunatateste, cred, ca de dragul pacii ar fi mai bine sa renuntam pur si simplu la ea.
Nu in sensul de a fi indiferent, ci de a ramane deschis pana la vremea cand si celalalt simte la fel. In timpul asta, te rogi sa glasuiasca Hristos in inima lui.
Unii oameni se impaca doar formal dar fara sa-si ceara iertare unii altora, asa, ,, ca sa nu mai dezgroape mortii,, dar genul asta de situatii recidiveaza, daca raul pe care l-am facut sau pe care l-am avut de suferit nu e recunoscut de ambele parti.
|