[postasul.]

În prealabil postat de Marius22

Personal, nu ma deranjeaza interesul, justificat de altfel, pentru Apocalipsa, care, dupa cum stim, a existat inca din primele secole ale crestinismului. Inca de pe atunci, crestinii asteptau cu nerabdare cea de-a Doua Venire. Vorbim de o asteptare intru bucurie si lumina.

"Deci dacã toate acestea se vor desfiinta, cât de mult vi se cuvine vouã sã umblati întru viatã sfântã si în cucernicie, Asteptând si grãbind venirea zilei Domnului, din pricina cãreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi asteptãm, potrivit fãgãduinþelor Lui, ceruri noi si pãmânt nou, în care locuieste dreptatea. Pentru aceea, iubitilor, asteptând acestea, sârguiti-vã sã fiti aflati de El în pace, fãrã prihanã si fãrã vinã."(2 Petru 3:11-14)

În prealabil postat de Marius22

Ma deranjeaza insa interesul crescand pentru scenariile apocaliptice, pentru identificarea in prezent, a cat mai multor "semne ale vremurilor". Aceasta naste o asteptare intru teama, groaza chiar.

Cartea apocalipsei, din Sfanta Scriptura, poate fi considerata o Evanghelie (veste buna). "Fericit este cel ce citeste si cei ce ascultã cuvintele proorociei si pãstreazã cele scrise în aceasta! Cãci vremea este aproape."(Apocalipsa 1:3).

Crestinii nu au nici o treaba cu apocalipsa holywoodiana.