Tocmai am vazut la televizor,la stirile locale urmatorul caz:Un parinte calugar de la o manastire din orasul meu ,ieri duminica,s-a imbatat si urcat la volan a lovit o femeie cu masina (nu grav) ,apoi a intrat intr-un copac sau nu mai stiu eu ce.La politie i s-a descoperit o alcoolemie destul de ridicata.Parintele a spus si niste cuvinte si...cam atat.Cand l-am vazut pe parinte in imagini la stirile pe scurt prima data imi parea cunoscut si nu stiam de unde sa-l iau.Apoi mi-am amintit:era unul din parintii de la manastirea unde merg eu sa ma spovedesc.Pe parinte l-am admirat dintotdeauna,il stiu din vedere,chiar ma si impartasit.Acum ,in ciuda celor intamplate,am aceasi parere despre el pe care o aveam si mai inainte.Chiar daca a facut aceasta , vazandu-l nu m-am putut gandi decat la mine ca si eu cad , insa mai des ca dumnealui.Bineteles ca m-am intristat ca a cazut in ispita asta dar pe de alta parte mi-a fost de incurajare ca orice om poate sa greseasca si orice om poate sa se ridice imediat.M-am gandit si la "Vietele Sfintelor care mai inaite au fost desfranate" a Benedictei Ward, mai cu seama la Sfanta Maria,nepoata avvei Avvram care crescuta de acesta in pustie inca de la 7 ani a cazut in desfranare cu un calugar atunci cand ajunse in jur de 20 si ceva de ani si de deznadejde a fugit in oras si petrecea intr-un bordel.Dar unchiul sau n-a lasat-o , s-a dus la ea imbracat in haine de mirean ,acoperit pe fata si pana la urma aceea a devenit Sfanta Maria,nepoata avvei Avram.
|