Odinioara, in Rai, cu ingaduinta lui Dumnezeu, Adam a facut un lucru remarcabil. A pus nume lucrurilor. Altfel spus, a identificat ratiunile fiecarui lucru, pe care apoi le-a exprimat printr-un nume. Numele, in sine, cuprinde astfel ratiunile fiecarui lucru sau fiecarei fapturi. Am putea afirma ca Adam nu si-a imbogatit in acest mod numai "vocabularul", ci s-a imbogatit prin cunoasterea creatiei in sine, a ratiunilor tainice ale ei. De aceea, in general cuvintele din limbile vechi, in ciuda faptului ca exprima adevaruri simple, au conotatii profunde.
Undeva in istorie, urmasii lui Adam au facut un lucru deplorabil. Au pus lucrurilor pret. Din acest moment, omul incepe sa emita drept de proprietate asupra lucrurilor. Raporturile lui cu semenii capata un aspect comercial. Pretul unui lucru, al unei fapturi a lui Dumnezeu, nu exprima insa valoarea sa. Banul nu este nici pe departe contravaloarea unui lucru. Singura valoare subzista in nume. Deci, totul e o conventie.
Daca as putea - stiu ca suna utopic - as desfiinta agest gen de raporturi comerciale pe care s-a fundamentat in timp, intreaga societate umana, si pe care, trebuie sa recunoastem, si-a cladit civilizatia.
Este un lucru cu neputinta in prezent, dar este caracteristic omului cazut. Nu este firesc ca lumea primita in dar de la Dumnezeu, unii sa o faramiteze si sa o dea spre vanzare semenilor, bucata cu bucata.
|