În prealabil postat de coralina

Si concret, Scotiene, ce-ar fi trebuit sa faca in plus guvernul francez pentru integrarea celei de-a doua generatii de imigranti? Subventii au fost si sunt, programe asisderea, moschei si centre culturale construite, ajutoare sociale, case de la stat, etc, etc, etc. Ce lipseste, eu asta nu pricep?

Parerea mea este ca urmasii generatiilor de imigranti, care au ajutat numeroase tari europene sa-si cladeasca bunastarea de care se bucura in ziua de azi, au ca trasatura definitorie blazarea. Nu-si doresc sa faca nimic constructiv desi au la indemana toate metodele (prefera sa incendieze masini si sa se razboiasca cu politia in loc sa studieze - ca slava Domnului, primesc subsidii din plin - si sa-si gaseasca slujbe). Aceasta generatie e nascuta in Europa insa e rupta de realitatea europeana tocmai pentru ca la nivel guvernamental s-a incercat din rasputeri crearea de conditii "ca acasa" pentru imigranti: asistenta sociala din plin, ajutoare, programe si para-programe, posibilitati de practicare nestingherita a religiei din tara mama, samd.
In aceste conditii, tinerii care pun la cale rascoale pe strazile Parisului (musulmani intr-un procent covarsitor) au ajuns sa se simta dezradacinati in tara in care de altfel s-au nascut: acasa n-au auzit vorbindu-se prea multa franceza, obiceiurile tarii de origine au fost pastrate cu sfintenie, comunitatea in care traiesc e formata numai din imigranti, etc. Asadar totul a devenit atat de lesne si de "de-a gata", incat nu exista dorinta autentica de integrare.
Franta nu este singura tara care are asemenea probleme, sunt multe alte state care se confrunta cu acelasi curent anti-asimilare (Suedia e un exemplu "elocvent").
Asadar "curatenia in propria ograda" pe care o sugerezi tu ca fiind solutia integrarii tiganilor s-a dovedit a fi un esec in Franta: ce folos ca francezul de rand munceste, isi vede de treaba si plateste impozite? Aceasta realitate nu va reprezenta niciodata un exemplu de urmat pentru ochii care nu vor sa vada si respectiv pentru urechile care nu vor sa auda.

Cat despre "united colours of hypocrisy", sunt de acord cu tine, am ajuns sa ne strangulam singuri cu political correctness-ul!