Citat:
În prealabil postat de petrut-angel
Acum cativa ani,la insistentele unui prieten penticostal am asistat la niste predici d-ale lor...ce a urmat dupa predica,m-a socat....si anume modul lor de rugaciune....
Atunci cand se roaga,fiecare isi spune rugaciunea proprie cu voce tare creindu-se un vacarm de nedescris....M-am speriat asa de tare ca am vrut sa ies afara dar nu puteam pentru ca ii deranjam si pe ceilalti. Eu unul nu as putea niciodata sa ma concentrez intr-o astfel de atmosfera si sa am o minte limpede in timp ce spun rugaciunea ! Stiu ca in NT se spune ca "D-zeu este un D-zeu al ordinii,si nu al dezordinii".
As dori sa stiu si parerea voastra cu privire la acest mod de rugaciune.
|
Îți explic eu cum stă treaba cu "rugăciunile" "pocăiților". Fiecare vrea de fapt să îl vadă vecinul cât este el de "credincios", fiecare vrea să se laude, conștient sau inconștient, cu "credința" lui înaintea celorlalți și, poate, dacă se încinge atmosfera, o pun și de o "limbarniță de la duhuri" așa ca să se "adeverească" minciunile care stau la baza doctrinei lor rătăcite !!!