SFANTUL IUSTIN POPOVICI
DESPRE DOGMA INFAILIBILITATII PAPALE
Fara indoiala ca, dupa Dumnezeu, omul este fiinta cea mai tainica si mai enigmatica din toate lumile cunoscute gindirii omenesti. in nemarginirile fara de fund ale fiintei umane traiesc si se inviforeaza antiteze ireconciliabile: viata si moartea, binele si raul, Dumnezeu si diavolul - si tot ce exista in ele si in jurul lor. Prin toate religiile, filozofiile, stiintele, culturile si civilizatiile lui, neamul omenesc s-a straduit, in esenta, sa dezlege o singura problema - suprema problema: cea a omului. Si din toate chinurile si muceniciile lui si-a faurit o divinitate suprema, pe care a slujit-o ca pe valoarea si criteriul sau suprem. Dar care e divinitatea aceasta? Iat-o: "masura tuturor este omul" [Protagoras], adica omul este masura tuturor fiintelor si lucrurilor. Dar, in felul acesta maiestatea sa omul, n-a rezolvat problema omului, pentru ca masurindu-se pe sine prin sine insusi, nu s-a inteles pe sine si nu a inteles nici lumea din jurul sau (vezi II Corint. 10, 12). De fapt, s-a straduit in zadar: a oglindit o oglinda in alta oglinda. Si totul s-a adunat in strigatul zguduitor si in marturisirea infioratoare: "Nimic nu stiu prin mine" - (I Cor. 4, 4). Nimic nu stiu prin mine insumi: nu stiu nici ce e omul, nici ce e Dumnezeu, nici ce e moartea, nici ce e viata. Pe linga asta, cu toata fiinta mea simt ca sunt robul mortii, robul rautatii si, prin pacat, robul diavolului. Prin toate felurile de activitate omeneasca, din intregul neam omenesc s-a urzit un singur trup: "trupul mortii" - si fiecare om a devenit de un trup cu acest trup al mortii. Iar in acest trup al mortii ce se ascunde? Putoare, putoare, putoare, putreziciune, putreziciune, putreziciune, viermi, viermi, viermi... "Ticalos om sunt eu! Cine ma va izbavi din trupul mortii acesteia" - (Rom. 7, 24).
Nimeni, nimeni afara de Dumnezeul-om, fiindca Dumnezeul-om Hristos biruind moartea prin inviere a desfiintat "trupul mortii" ca realitate ontologica (vezi Apoc. 20, 14; 10), a izbavit neamul omenesc din moarte si i-a daruit Viata vesnica, Adevarul vesnic, Dragostea vesnica, Dreptatea vesnica, Bucuria vesnica si toate celelalte vesnice bunatati Dumnezeiesti, pe care numai Dumnezeul Dragostei si al Iubirii de oameni le poate darui. Si in felul acesta a fost rezolvata toata problema omului, imensa problema a omului. Si cu adevarat, de cind Dumnezeu S-a facut om si S-a aratat ca Dumnezeul-om in lumea paminteasca, El a devenit cu adevarat si a ramas pentru totdeauna suprema valoare si criteriul ultim al neamului omenesc. El este Singurul Dumnezeu Adevarat si Singurul Om Adevarat, Singurul Dumnezeu Desavirsit si Singurul Om Desavirsit din toate lumile cunoscute. Ca atare, El este singura valoare si singurul criteriu suprem al omului insusi in realitatea lui psiho-somatica si in potentialitatea lui divino-umana, si a tot ce este omenesc si ce este al omului. Doar in Dumnezeul-om s-a vazut omul pentru prima data, desavirsit si vesnic, si s-a cunoscut pe sine in toate dimensiunile sale. De aici noul principiu axiologic si gnoseologic universal al neamului omenesc: "masura tuturor este Dumnezeul-om", insa principiul: "masura tuturor este omul" continua sa imparateasca si sa stapineasca, de cele mai multe ori "ferro ignique" [prin fier si prin foc], in lumea pagina, politeista si aflata in afara lui Hristos. Drept aceea, preainteleptitul de Dumnezeu cunoscator al omului si al Dumnezeului-om, Apostolul Pavel, rezuma toate filozofiile neamului omenesc la doua: filozofia cea dupa om si la filozofia cea dupa Dumnezeul-om (Col. 2, 8).
Continuarea aici :
http://eresulcatolic.50webs.com/omulom.html