Citat:
În prealabil postat de Rodica50
Eu cred ca trebuie sa invatam sa imbatranim frumos.
|
Mi-e greu sa accept, uitandu-ma dimineata in oglinda, ca acest chip al tanarului, peste 30 de ani, cu vrerea lui Dumnezeu, mi se va infatisa ca unul brazdat de riduri, cu mult mai putin par si acela albit. Nu pentru ca as pune prea mult pret pe trup sau pe aspectul exterior, ci pentru ca reprezinta o alta ipostaza a mea, una cu totul noua. Ne temem, in general de batranete, pentru ca o asociem cu moartea, cu acel ultim pas, care ne poarta in vesnicie.
Viata toata este ca un drum in care fiecare etapa mai importanta exprima un pas pe care il facem. Copilaria este un pas spre altceva. Tineretea insemana un pas spre altcineva. Batranetea, mai mult decat oricare alta etapa a vietii, ar trebui sa fie un pas spre noi insine si spre Dumnezeu. Macar atunci sa ne aflam asa cum suntem, cand trupul va fi din ce in ce mai neputincios, iar sufletul la fel de tanar, dar mult mai bogat in experiente decat la 20 de ani.
Parcurgand tot acest drum ramanem copiii lui Dumnezeu. Or copiii, trebuie tinuti de mana de parinti. Acel ultim pas, cel al mortii, sa nu ne gaseasca singuri, ci tinandu-L strans pe Dumnezeu de mana, pe Parintele nostru Ceresc.