Cum tamaia reda viata adormitului carbune,
Sufletul zdrobit se umple de nadejde, prin rugaciune!
Si-i ca ofilita floare, careia de i-ai dat apa,
Prinde viata-ntr-o clipita si de moarte-ndata scapa!
Rugaciunea care-i plansa in a lacrimei parau,
Te sfinteste si te-nalta ca sa-L vezi pe Dumnezeu!
|