Din Biserica nu iesim niciodata, decat prin apostazie.
Asta ar trebui sa ne amintim.
biserica este o cladire, chiar daca adaposteste icoane, moaste si Preasfantul Trup si Sange, este doar o cladire, care azi e, maine nu-i.
Dar atunci cand iesim din biserica de lemn sau zid, dupa impartasanie, Il purtam pe Hristos in noi, in lumea de afara, devenim, in sensul cel mai propriu al cuvantului, hristofori, tabernacole vii, iar Biserica nu o parasim.
Biserica se afla acolo unde ne aflam si noi. La birou, in tramvai, la meci, in pat, la berarie, pe camp, pe bulevard, la mall, la librarie.
Iar prin felul in care alegem sa ne comportam, dam marturie despre Biserica.
Intr-o intersectie unde toti soferii crestini se claxoneaza si injura, Biserica e urata, manjita.
Pe o strada unde toti crestinii dau fuga sa ajute la stingerea unui incendiu, fara sa intrebe mai intai a cui casa arde, Biserica e frumoasa.
Marius, acele griji pe care le purtam pe umeri sunt crucea de care vorbea Mantuitorul. In Biserica asa trebuie sa umblam, cu Crucea "la purtator" (pe umeri, nu neaparat la gat).
|