Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Eu nu prea înțeleg această poziție a relativiștilor: "toate confesiunile dețin adevărul". Adică, cum ? Dacă propoziția "Duhul Sfânt provine de la Tatăl și de la Fiul" este adevărată, atunci propoziția "Duhul Sfânt provine numai de la Tatăl" nu are cum să fie adevărată și reciproc, după părerea mea.
La fel, propoziția "există purgatoriu" nu poate fi simultan adevărată cu propoziția "nu există purgatoriu".
Propoziția "Sf Fecioară s-a înălțat cu trupul la cer" nu poate fi în același timp adevărată cu propoziția "Maica Domnului a murit și a fost îngropată, locul din pământ în care zace trupul ei mort fiind necunoscut". Ori e una, ori e alta.
De fapt, prin ce artificiu dialectic reușiți să împăcați aceste lucruri ?
|
E foarte simplu, domnule Mihnea. Nu e vorba de relativism, pentru
ca eu cred adevarata dogma ca Duhul purcede de la Tatal ca unica
sursa a Persoanei Duhului Sfant, iar dumneata crezi, la fel, in dogma
adevarata ca Duhul purcede si de la Tatal si de la Fiul ca de la un
unic principiu. Eu nu stau sa analizez logic dogma ta, ci cred in dogma
mea. Dar adevarul ca BC detine tot Adevarul nu-l pot nega. Ca or mai
fi si mici greseli, posibil, nu neg, dar nu pot spune ca nu aveti tot
Adevarul.
Insa daca ne luam dupa logica propusa de dvs, ar trebui sa va consider
eretic pe dvs, iar dvs sa ma considerati eretic pe mine. In consecinta,
eu merit de la dvs palma si batjocura de eretic, iar dvs ar trebui sa primiti
de la mine un tratament de aceeasi factura. Numai ca eu nu numai ca nu
il fac, dar va consider fratele meu mai mic (ca ani, insa mai inaintat ca
si credinta) si va iubesc in consecinta ca pe un frate in credinta chiar
daca stiu ca nu voi primi acelasi raspuns.
Har, smerenie si jertfa de sine.