Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Eu nu prea înțeleg această poziție a relativiștilor: "toate confesiunile dețin adevărul". Adică, cum ? Dacă propoziția "Duhul Sfânt provine de la Tatăl și de la Fiul" este adevărată, atunci propoziția "Duhul Sfânt provine numai de la Tatăl" nu are cum să fie adevărată și reciproc, după părerea mea.
La fel, propoziția "există purgatoriu" nu poate fi simultan adevărată cu propoziția "nu există purgatoriu".
Propoziția "Sf Fecioară s-a înălțat cu trupul la cer" nu poate fi în același timp adevărată cu propoziția "Maica Domnului a murit și a fost îngropată, locul din pământ în care zace trupul ei mort fiind necunoscut". Ori e una, ori e alta.
De fapt, prin ce artificiu dialectic reușiți să împăcați aceste lucruri ?
|
Domnule Dragomir, va jur ca... habar n-am. Eu sunt un fost profesor de filosofie si logica, rationalist si ultra-ateu, convertit la catolicism.
La catolicism, nu la ortodoxie, tocmai din cauza logicii, si a rationalismului.
Uitati-va la semnatura mea. Sunt perfect de acord cu ea.
Habar n-am.... Poate ca e explicatia pe care a incercat-o MariS mai sus, poate e faptul ca percep credinta ca fiind un act de vointa, un act moral, care transcede ratiunea, desi se sprijina pe ea.
Poate pentru ca, atunci cand m-am convertit, am spus - nu cred, in sens strict epistemologic, in crestinism, dar
aleg sa cred, pentru ca asa trebuie sa fie. Aleg sa cred si sa ma supun alegerii mele si, in consecinta, lui Dumnezeu si Fiului Sau Unul Nascut.
Pentru ca exista o ratiune mai presus de ratiunea mea, chiar daca ratiunea mea imi permite sa intrezaresc acea Ratiune, si o Morala mai presus de morala mea.
Pentru ca a urma Adevarul, Calea si Viata inseamna sa te arunci cu capul inainte, dupa ce ai contemplat, moral, logic si rational, ce urmeaza sa faci.
Pentru ca atunci cand credinta mea a slabit pana la consistenta unui fir de ata, dupa ce ma rugasem cu lacrimi in ochi pentru credinta, m-am razvratit si L-am apostrofat pe Dumnezeu, si I-am spus - daca Tu n-ai gasit cu cuvinta sa-mi intaresti credinta, faca-se voia Ta, dar desi Tu ai ingaduit sa nu mai cred, eu
aleg sa cred, iar Tu trebuie sa existi, si sa fi Dumnezeul meu, pentru ca asa aleg eu sa cred.
Nu stiu daca se intelege ceva din cele de mai sus. Daca nu, imi cer scuze, dar este adevarul.