Citat:
În prealabil postat de MariS_
Nu e vorba de relativism
|
Cum nu ? Ia să vedem:
Citat:
ca eu cred adevarata dogma ca Duhul purcede de la Tatal ca unica
sursa a Persoanei Duhului Sfant, iar dumneata crezi, la fel, in dogma
adevarata ca Duhul purcede si de la Tatal si de la Fiul ca de la un
unic principiu.
(sublinierile mele).
|
Exact asta înseamnă relativismul. Am auzit o dată un banc despre asta. Ițic și Ștrul se certau pe o bucată de pământ. Se duc la rabin.
Ițic: "Rabbi: acela este de drept pământul meu"
Rabinul: "Ai dreptate !"
Ștrul: "Dar, rabbi, acel pământ mi se cuvine mie"
Rabinul: "Ai dreptate".
Mai apare Șloim, care observă, în mod just, că nu pot avea dreptate amândoi.
Rabinul: "Așa e, Șloim, și tu ai dreptate !"
Citat:
Insa daca ne luam dupa logica propusa de dvs, ar trebui sa va consider
eretic pe dvs, iar dvs sa ma considerati eretic pe mine.
|
Este exact. Unul dintre noi se află în stare de erezie. Sau amândoi. Dar ipoteza că toți putem fi ortodocși, indiferent în ce credem, este o simplă imposibilitate. Adevărul e obiectiv și unic.
Citat:
In consecinta,
eu merit de la dvs palma si batjocura de eretic, iar dvs ar trebui sa primiti
de la mine un tratament de aceeasi factura.
|
Nu, aici nu mai este exact. Noi trebuie să fim asemenea lui Cristos. A pălmuit și batjocorit Cristos pe eretici ? Nu, ci i-a dat frecvent ca exemple. A fost de acord cu rătăcirea lor ? Nu, nici asta !
Deci, atitudinea normală pe care trebuie să o avem față de eretici nu este neapărat palma și batjocura, ci rugăciunea și apologetica.