Desi nu imi place sa ma amestec in discutii, cred ca trebuie subliniat ceva...
Ancah, erzebet (cu care nu impartasesc foarte multe idei comune) spune doar ca nu suntem in masura (in calitate de simpli utilizatori ai unui forum) sa fim atat de lipsiti de tact psihologic in ceea ce priveste femeile care ar fi comis un avort si care poate citesc aceste postari atat de dure...
Spuneam mai sus ca responsabilitatea si vina este a noastra, a tuturor. Inainte de a vorbi de `cat de greu este sa cresti un copil` te intreb: Cati bani donezi orfelinatelor? Cati dintre noi sunt implicati in actiuni caritabile ce privesc asistenta fie a mamelor fie a copiilor? Tu cat esti dispusa sa te implici? Te implici? pt. ca e f. usor sa stai sa tusa si sa dai indicatii...
Nu incurajez avortul, insa stiu ca Biserica este alaturi, plina de dragoste (desi nu suntem atat de bine pusi la punct) fata de astfel de cazuri, de traume, unde trebuie sa aratam iertare, compasiune si mai ales sprijin.
Vina si responsabilitatea este a noastra, a tuturor. Nici tu, nici eu nu facem suficient pt. a opri numeroasele avorturi care au loc, dar mai ales nu facem suficient pt. a crea un cadru propice evitarii unor astfel de situatii...
ai dat un citat foarte frumos... insa presiunile le facem si noi, ca societate... Nu aratam suficient sprijin si nu ne implicam suficient de mult.
Nu trebuie sa tacem, nu trebuie sa spunem ca avortul este un lucru bun, sau care nu ne priveste, insa trebuie sa si facem ceva... Sa iertam, sa fim blanzi, sa aratam compasiune, sa ajutam material, financiar, cum putem...
|