Eodoare...fratioare..viata aceasta m-a trantit de atatea ori cu nasul in tarana ca nu prea mai indraznesc sa spun cu voi reactiona intr-o situatie viitoare..

Daca insa ar fi sa vorbesc de acum(!) ti-as spune ca imi este tot mai greu sa inteleg unele lucruri..
Mi-i greu sa inteleg de ce la manastirea C. nu l-au primit pe vecinul meu cu handicap si pe mama lui (oameni cu o viata deosebita) pentru cateva saptamani..motivand ca au locurile ocupate pentru vizitatori.

Mi-i greu sa inteleg de ce un crestin ce se vrea crestin nu rabda sa-i spui adevarul si nu numai ca nu rabda dar mai si "sare" la tine.

Mi-i greu sa inteleg de ce credem ca un berbec sau un taur sau un dragon sau un ametist imi poate schimba/influenta viata, syfletul, mintea, viitoarul iar daca ii vorbesti de diavol te priveste ca pe un ciudat..

Mi-i greu sa inteleg de ce un om care vine in Biserica refuza totusi sa inteleaga ca nu-i va merge rau daca ii va trece pisica neagra prin fata..

Mi-i greu sa inteleg de ce unii ma privesc cu dispret ca am o Dacie si nu un BMV. De ce aleg sa fiu doar mama si vanzatoare (si chiar sa fiu multumita de asta) cand as putea face mai mult. Si multe altele..

Nu stiu ce va fi. Nu stiu ce voi face. Mi-i teama ca putina mea credinta se va risipi in momentul in care voi fi pusa la incercare.
Viata aceasta eodoare a tinut cu noi (cu mine si familia mea) pentru ca ne-a dat bucuria de a trai langa duhovnici deosebiti. Vazand viata lor (nu citind-0) am dobandit hrana duhovniceasca.
Am nadejde ca nu va inagdui Stapana sa imi pierd vreodata mintile si sa uit tot ceea ce am trait (din mila Stapanei) si auzit.
De aceea nu ma tem de vremuri..ma tem de mine insumi..atat! Ma tem ca nu voi reusi sa fiu o mama si o sotie buna. Ma tem ca atunci cand va sosi clipa si ma vor cobora in groapa nu voi putea spune :
"Ce bine era daca lasam ceva din mine afara" (Pr. Arsenie Papacioc)