Nu cred ca exista cineva atat de naiv incat sa recomande spovedania on-line.

Referitor la meseajele lui Sergiu si Scotianu, desi toate cele spuse sunt posibile, se pare ca inca nu sunt indeajuns pentru un control total. Am vazut niste reportaje pe "discovery", unde, cu ajutorul satelitilor si a miilor de centre monitorizate prin care camerele vegheaza 24 de ore pe zi, 7 din 7, ei puteau "descoperi" in timp record unde se gaseste o persoana la un anumit moment, indiferent in ce parte a lumii, cu conditia sa existe o camera care sa-l ia in vizor pentru cateva secunde. Iar pentru asta nu era nevoie de cip, ci doar de informatiile din pasaport.
Cat despre internet, este evident ca aduce progresul prin rapiditatea cu care circula informatia, scutindu-ne de cautari care ne luau enorm de mult timp pe la biblioteci sau arhive, dar daca nu ne stapanim pornirile si ratacirile, pentru fiecare familie in parte poate constitui, pe termen lung, un dezastru. Suntem inca la inceput, si pana va ajunge pacatul internetului sa se transforme in pedeapsa, ar mai putea dura ceva timp.
E adevarat, am ratacit o perioada prin tot felul de site-uri, cand nici nu stiam prea bine ce inseamna internetul (nici acum nu ma consider stiutor) si am fost luat de valul mirajului. Inca imi mai pierd timp pretios, "flecarind" pe acest forum, (foarte rar prin alte parti), in loc sa imi dau mai mult interes pentru propria mea izbavire... Imi tot zic ca trebuie sa fac aia si aia, dar tentatia de a reveni e foarte mare, iar eu nu-i prea rezist.
Totusi, nu pot sa neg faptul ca tot pe internet am aflat si lucruri foarte folositoare. Desi aveam Biblia in casa, pe internet am citit-o pentru prima oare de la un cap la altul (Noul Testament). Am descoperit scrierile Sfintilor Parinti si mi se pare ca mi-e timpul extrem de limitat pentru a citi tot ce ma intereseaza si mi-e ciuda pe mine ca atatia ani mi-am pierdut noptile citind beletristica "la moda", in loc sa fi citit ce-mi folosea cu adevarat. Pentru ca, din punctul meu de vedere, nici un roman din lume, oricat ar fi de senzational, nu se compara cu placerea de a citi si afla despre oameni desavarsiti, despre stari de care pana nu demult nici nu stiam ca exista, despre miracolul de a crede si de a fi pe o alta lungime de unda decat cea dinainte... Nu e vorba de nici o stare de exaltare si cautare de placeri launtrice, mai mult sau mai putin fortate, ci de o bucurie ca nu pleci din viata asta fara sa afli macar niste franturi din Adevarul Lui Dumnezeu, iar asta e mare lucru!...