Pentru un baiat de 16 ani, mi se pare ca esti... genial. Dumnezeu sa-ti dea mintea de pe urma!

O sa-ti spun varianta mea, iar tu esti liber sa intelegi cum doresti, libertatea de a emigra.
Am fost 9 ani in Londra. Mirajul strainatatii e greu de stavilit. E foarte adevarat cu injunghierile (numai pe strada mea erau in medie o crima, doua pe an) dar englezii nu fac mare valva pe aceasta tema si n-o sa vezi asa ceva la stiri, ci in cel mai fericit caz, in unele emisiuni-dezbatere. Totusi, crimele respective erau cazuri speciale, polite platite intre cei implicati in traficul de droguri sau arme. In rest, daca-ti vezi de treaba si nu ratacesti noptile prin cluburi deochiate, sau pe strazi unde negri isi fac propria lor lege, nu mi s-a parut ca a trai in Londra este foarte periculos. Mai periculos mi se pare in Romania, din punctul acesta de vedere.
Pentru scurt timp am avut si copiii cu mine, iar perspectiva pentru tinerii care doresc sa invete, practic este nelimitata. Ai mei n-au stat decat un an si jumatate, in conditiile in care, cand au pus piciorul in Londra nu stiau o iota in engleza, in timp ce, la sfarsitul celui de-al doilea an scolar, fiul cel mare ajunsese la nivelul maxim pe care-l putea acumula un elev de varta lui, urmand ca in anul urmator sa faca doi ani intr-unul. Nu mai vorbim de recompense si excursii si tabere gratuite interne sau in alte tari (Franta, Scotia, chiar in China, cate 2 saptamani). Impresia mi-am spus-o de cum m-am dumirit: "Dragi copii, eu nu neg ca sunteti buni, dar ati nimerit sa fiti intr-o scoala unde marea majoritatea sunt prosti!!!"
E adevarat, nu stiam ce-i stresul si fiecare zi de lucru era parca trasa la indigo: serviciu, acasa, mancat, televizor (internet)...
De ce-am plecat? Nu stiu daca pot numi in primul rand, fiindca tanjeam dupa pamantul romanesc. Nu e obligatoriu ca acest sentiment sa fie la fiecare dintre noi. Pana la urma "acasa" este acolo unde te simti bine! Dar am plecat fiindca "o voce interioara" imi spunea ca trebuie sa fug si sa ma pregatesc pentru alte vremuri, fiindca nu e bine sa ma prinda pe acolo. In tot acel timp, am surprins aproape tot ce poate fi surprins intr-o astfel de lume, mai putin starea de panica. Am fost prins in trafic in plin centru Londrei sau in afara ei, si am stat ore in sir sa se deblocheze. Niciodata nu stii ce-ti aduce ziua de maine. Poate ca nu intamplator, tara asta a fost stoarsa de vlaga dintotdeauna, mai intai de straini, iar acum de ai nostri care o vand pe nimic strainilor. Nu stiu daca merita sa ne luam dupa profetiile unora sau a altora, privitoare la Romania, dar ceva se va intampla in viitorul apropiat la nivel planetar. Daca Dumnezeu are sau nu vreun plan special cu Romania, stie numai El, dar nu se poate ca atatea sute de ani de suferinta sa nu aiba si un revers si nu e obligatoriu ca cei care au huzurit in tot acest timp, sa ramana pe acelasi plan de "fericire". Eu unul, pe acest aspect mi-am hotarat plecarea si ma rog la Dumnezeu sa nu mai fiu niciodata tentat sa emigrez in vreo "tara a fagaduintei"!
Cine vrea, nu are decat sa plece, dar e bine sa priveasca si aceasta eventualitate, inainte de a lua decizia finala!