[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Darkanian

Vi sa intamplat vreodata sa va vina in minte fel si fel de lucruri care nu vreti deloc sa ziceti? sa zicem mie imi vine mereu in minte ca si cum las injura pe Dumnezeu dar eu nu vreau asta. (...)

Staţi foarte bine în comparaţie cu mine. Mie îmi trec prin cap lucruri mult mai rele decât o înjurătură adusă lui Dumnezeu. Eu am a mă lupta cu gândul sacrilegiului faţă de Sf Trup şi Sânge. Un Sf Potir întreg vărs la canal şi altele de felul acesta. Ca şi când nu ar fi totul, din când în când, mă încearcă şi gânduri pe care mă ruşinez a le detalia despre Sfânta Fecioară.
Dar ştiu bine că asemenea porcării ale imaginaţiei vin de la îngerul căzut, care încearcă să ne tragă în mlaştina lui spurcată. Asemenea gânduri trebuie respinse cât mai repede, e bine să nu întârziem nici măcar cu o respiraţie asupra lor.
Tehnici cu un succes variabil, de care mă mai ajut din când în când:
-spun rugăciunile în genunchi, iar cel mai bine cu genunchii flectaţi, dar cu trupul drept (adică nu cu şezutul odihnindu-se pe călcâie).
-mai întâi îmi fac cruce, apoi spun rugăciunea. Înainte spuneam rugăciunea şi pe urmă îmi făceam şi cruce, dar un preot m-a învăţat să inversez ordinea. E important să începem cu gestul sfintei cruci, ceea ce nu înseamnă că nu putem să îl facem şi la sfârşit.
-de câte ori, în desfăşurarea rugăciunii, o asemenea porcărie îmi apare între urechi:
- dacă rugăciunea e în formulare liberă, trec mai întâi la o formă fixă, apoi eventual îmi reiau formularea liberă.
- dacă rugăciunea e în formă fixă, o reiau de la început, chiar şi de două sau mai multe ori dacă de nevoie. Până la urmă, Întunecilă oboseşte sau i se ia de unul care ţine să o zică mereu de la capăt. Nu am întotdeauna timp să fac asta, nici nu pot să fac când mă rog cu cei din familie: nu pot să le zic: staţi aşa, că iar mi-a trecut porcăria prin tigvă.
- îl rog pe Cristos să mă ajute să scap de astfel de gânduri. Efectul e foarte bun, dar nu are durabilitate.
-uneori mă ajută mai mult dacă spun rugăciunea cu voce, faţă de rugăciunea mentală, când gândul zboară mai uşor pe unde nu vreau.

Până la urmă, nu pot spune că am găsit soluţia perfectă şi cu efect garantat, astfel încât asemenea gânduri urâte să nu apară. Poate că e normal, ar fi prea simplu.