| 
				 ,,Infernul" (Dante) 
 
			
			,,Astfel, aici, în neagra lor găoace, se tot izbesc, cu dreaptă și cu stîngă,
 se-împroașcă cu sudalma lor tenace,
 
 și iar se-întorc și iar vin să se frîngă,
 ciocnindu-se din nou la jumătate.
 Eu, prins de mila gata să-i deplîngă,
 
 am întrebat: "Maestre luminate,
 cine sunt ei? Slujbași au fost credinții
 lichelele acestor chele gloate?"
 
 El mi-a răspuns: "Îndemnul tont al minții
 i-a-împins pe toți în viața cea dintîie
 să-arunce și să-adune-în van arginții.
 
 Pe șleau o latră gușa lor lălîie
 cînd se despart, pocnindu-se isterici,
 în două vini, spre-a hrubei căpătîie."
 |