Rugãmintea lutului

Olarule ce cu maini calde mã modelezi într-una,
De cand am fost un bot, din zori si panã-n searã,
AS vrea Sã-ti spun o vorbã Si-o rugã numai una
Fã-mã un vas de cinste, te rog, si nu de-ocarã.

Mai ia un strop de apã dintr-un izvor de lacrimi
Douã stelute albastre din bolta cea curatã,
Si dã-mi Tu libertate... de urã.. si de patimi,..
Ti-oi multumi prin vorbã si cantec viata toatã.

Pune usor si vise, dorinte dupã a Ta lume
si din prea plinul Tãu dã-mi mie strop de strop,
Varsã iubire multã sã prindã a fierbe-n spume,
Recea mea sferã micã s-o scalde c-un potop.

Olarule, ascultã aceastã rugã scrisã,
Din orice pumn de humã ce o gãsesti pe-afarã
În lumea asta rece, fãrã de gust si clisã,
Te rog fã numai vase, de cinste, nu de-ocarã.