Nichifor Crainic - Cântecul Potirului 
 
Când holda taiata de seceri fu gata 
Bunicul si tata 
Lasara o chita de spice în picioare 
Legand-o cucernic cu fir de cicoare; 
Iar spicele-n soare sclipeau matasos 
Sa-nchipuie barba lui Domnu Cristos. 
 
Când painea-n cuptor semana cu arama,  
Bunica si mama 
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,  
Purtau parca moaste cinstite si lucii 
Ca painea, dand abur cu dulce miros,  
Parea ca e barba lui Domnu Cristos. 
 
Si iata potirul la gura te-aduce,  
Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,  
Hraneste-ma mama de sfant Dumnezeu. 
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine 
Esti totul în toate si toate prin tine,  
Tu painea de-a pururi a neamului meu. 
 
Din coarda de vita ce-nfasura crama 
Bunica si mama 
Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea; 
Copile, graira, broboanele-acestea 
Sunt lacrimi de mama varsate prinos 
La casnele Domnului nostru Cristos. 
 
Apoi, când culesul de struguri fu gata,  
Bunicul si tata 
In joc de calcaie jucand nestemate 
Ce lasa ca rana siroaie-nspumate,  
Copile, graira, e must sangeros 
Din inima Domnului nostru Cristos. 
 
Si iata potirul la gura te-aduce,  
Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce; 
Adapa-ma, seva de sfant Dumnezeu. 
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine 
Esti totul în toate si toate prin tine,  
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu. 
 
Podgorii bogate si lanuri manoase,  
Pamantul acesta, Iisuse Cristoase,  
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. 
Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane 
Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,  
Tu, viata de-a pururi a neamului meu.
		 
		
		
		
		
		
		
			
				__________________ 
				Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
			 
		
		
		
		
		
	
	 |