“Iar asupra femeilor trebuie să se facă o mare cercetare şi precizare. Căci ele ajung repede până la vrăjitorii şi otrăviri şi la alte fapte ruşinoase, pe care e înfricoşător chiar şi să le pomeneşti, cu atât mai mult să le
faci[...] Femeile ajung la crimă până şi împotriva zămislirii, ba chiar şi împotriva zămislirilor deja împlinite. Căci unele dintre ele ucid lună de lună cu o iarbă, precum eu, nevrednicul, şi acest lucru vrednic de plâns l-am luat asupra mea, laolaltă cu cele scrise înainte. Şi astfel, trebuie să înaintăm cercetând toate: câţi copii au ucis, şi mai ales cele necăsătorite, şi prin care metode au ucis. Căci una este a bea o poţiune şi a nu mai zămisli, ceea ce este mai grav dintre toate, şi alta este a ucide prin băuturi fătul deja purtat în pântece. A lepăda lună de lună prin ierburi embrionul este cea mai mârşavă dintre toate crimele, care de altfel şi are epitimia până la moarte. Chiar dacă ar înceta (lepădarea), să nu se împărtăşească. Femeile, când sunt tăiate de la Biserică, să facă numai închinăciuni, fără metanii. Totuşi, femeile nu sunt la fel de slabe ca şi bărbaţii; unele îşi păzesc fecioria şi nu cunosc de loc unirea cu un bărbat nici în minte. Acestea sunt cu privire la cercetarea riguroasă şi la deosebirea celor ce se mărturisesc." (PG 88, 1904 B-C)
http://teologiesibiu.files.wordpress...le-canoane.pdf

Se stie fiecare pe sine cum si in ce masura a gresit in acest fel. Dar noi aici nu luam in discutie pe fiecare in parte, ci discutam principiul. Si este necesar acest lucru, caci multi au crescut de acasa in obiceiul de a indeparta mai degraba sarcina, de a o impiedica daca se poate, decat de a o duce la bun sfarsit. Ori in asemena cazuri trebuie trezita si tamaduita constiinta, aflata acum in adormire.