Citat:
În prealabil postat de georgiana.gabriela
Pe cand un om care si-a trait viata cu gandul la vesnicie, la fericirea vesnica ce-l asteapta daca moartea nu-l va prinde in pacat, fiindu-i teama sa savarseasca pacatul, in primul rand cu frica de a nu-L supara pe Dumnezeu (si asta pentru ca-L iubeste), si in al doilea rand de frica "mortii" celei vesnice, adica a iadului.
"cine sta cu mintea-n iad, in veci nu va pacatui" (Parintele Ilie Cleopa) adica cine se teme de iad, de acela nu va avea parte, iar cine nu se teme de iad, in el se va osandi.
Acum, judeca si tu, crezi ca scopul omului in viata este de a o trai, si apoi de a muri, disparand definitiv? Atunci degeaba a trait.
|
Cum se impaca dragostea, care este unul dintre atributele lui Dumnezeu, cu faptul ca isi tine supusii intr-o frica continua?
Sa inteleg ca tu nu ai nici un scop aici pe pamant?
Singurul tau scop este viata vesnica? Nu cred.