@vsovi,tu nici pana acum nu te-ai prins ca eu nu foloseam metaforic cuvantul "sinucidere"? Ce tot vorbesti tu de sinuciderea pacatelor? Adica pacatele se omoara pe ele insele? Inseamna cu tu nu stii ce inseamna termenul de "sinucidere". Una e uciderea (chiar si a pacatelor) si alta e sinuciderea! Adica pacatele se omoara pe ele? Diavolul se sinucide? Naiv mai esti.
Eu vorbem de sinucidere ca pacat,nu de tot felul de interpretari si rastalmaciri asa cum vrei tu sa evidentiezi. Nu am judecat si nu judec pe nimeni,nu e treaba mea asta. Am raspuns la subiectul topicului,atata tot. Si repet: sinuciderea e cel mai mare pacat,care nu cunoaste iertare. Fie ca iti convine fie ca nu. Daca nu ma crezi n-ai decat sa-ti iei singur zilele,in speranta ca asa te vei mantui. Vei spune la judecata ca te-ai sinucis din dragoste. Cum poti face asemenea afirmatii?
@sergiu,uite ce am gasit in alta parte:
Ce spune Mantuitorul despre pacatele impotriva Duhului Sfant?
“Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie” (Matei 12, 32).
Din aceste cuvinte intelegem ca pacatele impotriva Duhului Sfant sunt foarte grele. Ele dezradacineaza din suflet inclinarea spre pocainta si indreptare si-l instraineaza pe credincios de Dumnezeu. Totusi, prin cuvintele de mai sus, Mantuitorul nu spune ca ele nu s-ar putea sterge printr-o cainta adevarata si nici ca pentru vina lor nu s-ar putea dobandi niciodata iertarea. Pricina neiertarii unor astfel de pacate sta in indaratnicia omului de a nu se pocai, in impietrirea inimii lui. Cel ce savarseste astfel de pacate nu primeste iertarea, fiindca nu voieste sa fie iertat si nu voieste sa asculte de poruncile lui Dumnezeu.
Daca, insa, un astfel de vinovat se caieste din adancul inimii si, hotarat sa nu mai pacatuiasca, cere indurarea lui Dumnezeu, atunci, prin Sfanta Taina a Pocaintei, el va putea primi iertare, caci nu este pacat, oricat de greu ar fi el, care sa covarseasca bunatatea si dragostea de oameni a lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de trei ori de Mantuitorul, dar, pocaindu-se, recunoscandu-si pacatul si hotarandu-se sa asculte de Mantuitorul pana la moarte, a fost iertat si reasezat in cinstea de Apostol (Ioan 21, 15-19).
Deci cat inca suntem aici,pe pamant,cat inca Dumnezeu ne mai rabda,inseamna ca mai e speranta pentru toate. Altfel am fi fost nimiciti de mult. Dar daca te sinucizi nu mai ai nicio secunda timp de a te pocai,de aceea este cel mai grav pacat.
|