[mariamargareta]

246. Pucioşii pretind că cel mai mare păcat este cârtirea (II)

În anul 2003 se proclamă: cel mai mare păcat al oamenilor este neiubirea învăţăturii de la Pucioasa:

“Mai mare păcat între păcate nu are omul, ca păcatul că nu iubeşte învăţătura Mea, ca să vadă apoi şi să umble în lumină, fiindcă Eu sunt Lumina lumii, la început şi la sfârşit, iar lumina este cuvântul, minunea Mea cu care Eu înviez pe cei morţi. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 1-06-2003).

În anul 2008 se proclamă că păcatul judecăţii este cea mai mare cădere spirituală a omului:
“... feriţi-vă de păcatul judecăţii, că nu este cădere mai mare la om ca şi aceea prin păcatul judecăţii, păcat care-l pedepseşte pe om cu aceeaşi măsură.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 2-08-2008).

Dar cel mai mare păcat, şi de nouă ori mai mare decât oricare alte păcate mari pe care omul le poate săvârşi, este păcatul invidiei:

“O, dacă Eu lucrez mai mult printr-un ucenic, şi lucrez altceva decât cu tine, lucrez aşa după măsura Mea şi după alegerea cea din vecii, iar tu să nu ridici păcat de invidie în inima ta împotriva Mea şi a fratelui tău, căci acesta este de nouă ori păcat mai mare decât orice păcat mare pe care-l poate omul săvârşi, căci prin păcatul invidiei a venit moartea pe pământ, şi iată, omul care face păcatul invidiei poartă în el moarte.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 3-06-2008).

În anul 2009 se proclamă a fi cel mai greu păcat necredinţa în Duhul Vorbitor şi în Cuvântul Lui de la Pucioasa”:

“O, cel mai greu păcat este necredinţa cu care omul loveşte în Duhul lui Dumnezeu, în Cuvântul lui Dumnezeu, care a grăit şi grăieşte prin prooroci şi prin gura Mea pe pământ.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 26-04-2009).

Tot în anul 2009 se proclamă a fi cel mai greu păcat hula şi necredinţa oamenilor în A Doua Venire A lui Hristos de la Pucioasa”:

“...şi se scrie hulă necredinţa, şi iată, cel mai greu păcat se încearcă să doboare pe mulţi, după ce atâtea păcate are omul, de care ar fi să se îngrijească el, dacă n-ar veni peste el păcatul hulei asupra venirii Mele pe pământ acum cu cuvântul învierii...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 22-7-2009).

În fine, în acelaşi an se proclamă cel mai doborâtor pentru om a fi păcatul desfrânării în însuşi trupul lui:

“...că nu este păcat mai doborâtor pentru om ca şi desfrânarea în însuşi trupul lui... (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 19-12-2009).

Însuşirea păguboasă a liderilor pucioşi, de a uita de la o predică la alta ceea ce le-au vorbit adepţilor ca din partea lui Dumnezeu, nu este o excepţie, ci un obicei. Iată spre exemplu, ce proclamau ei în ianuarie 2005 despre nesupunere: că este ascultare de sine, deci neascultare de Dumnezeu, iar neascultarea este mai mare decât vrăjitoria şi este mai mult decât închinarea la idoli:

“Am rostit prin proorocul Samuel, şi iarăşi amintesc acum că Duhul Meu a spus prin el că neascultarea este mai mare ca vrăjitoria, căci ea este diavol şi dă loc şi viaţă diavolului în om împotriva lui Dumnezeu prin duhul de sine al omului, iar nesupunerea înseamnă om fără Dumnezeu, om care se închină la sine şi pe sine se ascultă şi de aceea nu se supune, şi se numeşte închinare la idoli aceasta, şi se numeşte mai mult decât aceasta.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 14-01-2005).

Trei luni mai târziu, uitând de la mână pân’la gură, liderii pucioşi procalmă că nesupunerea este la fel ca vrăjitoria şi împotrivirea este la fel ca închinarea la idoli:

“Ai grijă ca David şi nu ca Saul, căruia Samuel, ieşind din pământ, întristat de neascultarea şi de rătăcirea lui Saul, i-a răspuns acestuia că nesupunerea este un păcat la fel ca vrăjitoria, iar împotrivirea este la fel ca închinarea la idoli şi la terafimi.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 24-04-2005).

Zece luni mai târziu, liderii pucioşi revin la prima construcţie retorică, stabilind că neascultarea şi nesupunerea sunt păcate mai grele ca vrăjitoria şi ca închinarea la idoli:

“O, poporule, poporule, cu dor şi cu durere te învăţ să stai sub învăţătura Mea şi s-o pui peste tine cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu iubire, fiule, căci Eu, Domnul, am spus prin prooroci că neascultarea şi nesupunerea sunt păcate mai grele ca vrăjitoria şi ca închinarea la idoli şi sunt chiar rodul acestora.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 8-11-2005).

De asemenea, definiţia păcatului suferă şi ea modificări de substanţă de la un an la altul. În 2008, despre păcat se spunea că “păcatul este om”:

“...mulţi oameni sunt pe pământ, dar au de tată pe diavolul, fiindcă stau împotriva Mea cu viaţa lor aceştia, căci viaţa de pe pământ a omului e numai păcat, iar păcatul este om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 8-12-2008)

În 2009 se propune o altă axiomă, radical diferită: păcatul“este diavol”:

“...căci păcatul este diavol, este satană în om încă de la început, de când omul a pierdut pentru păcat raiul.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 24-4-2009).

Inconsecvenţele pucioşilor sunt aşadar o boală cronică şi nevindecabilă, o dovadă în plus că aşa-zisul “Cuvânt al lui Dumnezeu” este o fraudă calificată: el este un biet “Cuvânt Omenesc”, meşteşugit, ce-i drept, dar supus imperfecţiunilor şi greşelilor de tot felul.

Lucrurile însă nu se opresc aici. Consecinţele acestui păcat al cârtirii sunt prezentate a fi atât de dezastruoase şi de criminale, încât (cităm din nou) “[...] acest păcat, [...] aduce moarte grea [...] lui Dumnezeu”.

Ne întrebăm aşadar: Este Dumnezeu atât de vulnerabil, încât să primească “moarte grea” de la nişte pigmei de oameni? În mod excepţional şi cu motive sublime, care ţin de mântuirea omenirii întregi, Persoana Fiului lui Dumnezeu a suferit o moarte (o singură moarte!) pe cruce, la plinirea vremii. Liderii pucioşi ne zugrăvesc însă acum o a doua moarte, o “moarte grea”, care vine din banala dezertare a unui pumn de oameni din lagărul de concentrare spirituală de la Noul Ierusalim-Pucioasa.