[Mihnea Dragomir]

Rădăcinile religiei mele sunt iudaice. În acelaşi Dumnezeu al lui Abraham, Isac şi Iacob în care a crezut David, a crezut şi Petru şi credem şi noi. Aceeaşi logică pe care o avea circumcizia copiilor o are, astăzi, botezul copiilor. Aşa cum Iosif şi Maria nu au aşteptat ca "Fiul să crească în har şi înţelepciune" şi să "aleagă în mod liber" credinţa, ci L-au dus la templu de mic copil ca să fie tăiat împrejur, tot aşa facem şi noi, astăzi, cu copiii noştri.
Noi credem că realitatea celor nevăzute este obiectivă, nu subiectivă. Nu este chestie de alegere. Aşa după cum adevărul obiectiv că e mai bine să vorbeşti decât să fii mut ne împinge să-i învăţăm pe copiii noştri să vorbească înainte de vârsta maturei judecăţi, tot aşa adevărul obiectiv că există un singur Dumnezeu în trei persoane şi că, în afara legăturii cu Biserica Lui nu există salvare, ne împinge să ne botezăm copiii.
De fapt, e foarte simplu.