[Iubirea]

În prealabil postat de Miha-anca

Citindu-ti raspunsul, "Iubirea", imi dau seama ca am pierdut degeaba o gramada de ani din viata, facand lucruri neimportante si fara a avea un duhovnic, cu care sa ma sfatuiesc. La 15 ani citeam literatura si vedeam filme la cinematograf, nu citeam despre cipuri si cu atat mai putin scrieri ale Sf. Parinti. Alte vremuri...

Dar mai am o rugaminte la tine, si anume, sa-mi spui care dintre marii duhovnici, pe care i-ai cunoscut, precum si ce lucrari patristice pe care le-ai citit, te-au indemnat sa accepti cipul biometric. Banuiesc ca ai avut motive intemeiate.

Cum esti prima de aici, care a acceptat pasaportul cu cip si date biometrice, esti cea mai in masura sa ne explici si noua, cei speriati ca de bombe de acest cip.

Eu recunosc ca ideea de a purta un cip in pasaport, cu toate datele mele personale, amprente, etc. ma sperie, nu pentru ca as fi inclinata spre infractionalitate, ci chiar dimpotriva: sa nu fiu implicata intr-un act de infractionalitate fara sa fi facut ceva rau. Se stie ca se pot fura aceste date personale, experti in acest sens exista si se numesc hackeri. Folosind datele mele, pot fi acuzata de orice: ca am facut ceva ce nu am facut, ca m-am aflat intr-un loc in care nu am fost, etc. fara a putea sa ma apar, caci se pot aduce ca probe toate datele mele, cu amprente cu tot.

Poti infirma cele de mai sus prin prisma a ceea ce ai citit? Ti-as fi recunoscatoare daca ne-ai da si ceva titluri din multele citite de tine pe parcursul a 20 ani. Personal am auzit de cipuri doar de curand si pentru acest lucru ii multumesc Pr. Iustin Parvu, Pr. Aldea si altora. In afara de oficialii, care vor sa introduca cipurile, pe altii nu i-am auzit spunand ca sunt spre binele nostru.

Eu consider ca niciodata nu este prea tarziu sa faci ce trebuie pentru suflet...iar daca in copilarie si tinerete ai citit, ai vazut filme dar ai si invatat ceva din fiecare, atunci cu siguranta nu ai pierdut timpul...iar din postarile tale eu chiar am tras concluzia ca nu ai pierdut deloc timpul...o persoana care este in stare sa scrie corect si sa-si sustina opiniile coerent si in limita bunului simt, consider ca nu a trecut degeaba prin viata...desigur ca niciodata nu este de ajuns, dar ce spun eu este doar o parere la o scurta aruncare cu privirea.

Referitor la subiect: in perioada respectiva a fost o explozie de carti traduse din limba greaca despre codurile de bare, despre 666, noile buletine...un autor cunoscut era Hristodul Aghioritul.
Pe tine daca te intereseaza subiectul poti cauta pe internet, slava Domnului ca il avem...este foarte multa informatie pro si contra...tu esti singura care poti trage o concluzie pe care apoi sa o discuti cu duhovnicul tau.
Eu asa am facut. In afara de aceste carticele am citit Sf. Scriptura de la cap la coada ca sa pot intelege ceva (adevarul este ca eu am facut exegeza biblica la facultate si altfel intelegi cand mai ai si pe cineva sa-ti explice), apoi pr. Paisie Aghioritul, pr. Porfirie, comentarii la Apocalipsa (Seraphim Rose), Yanaras, Scara Sf. Ioan Scararul, citeam tot ce gaseam despre sfarsitul lumii, carti despre masonerie si apoi discutam cu pr. Petre David prof. de Misiologie, cautam filme despre Antihrist, despre satanisti...atat artistice cat si documentare...discutam cu pr. Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu, Teofil Paraianu...si nu in ultimul rand cu pr. Ct Coman care imi era duhovnic atunci si profesor de exegeza Noului testament la facultate. Citeam patericul si vieti de sfinti din toate timpurile ca sa inteleg viata sfintilor, citeam despre toate religiile ca sa le pot compara cu crestinsmul...ma interesa fenomenul mortii..am si avut cateva lucrari de seminar in acest sens...ma interesa in mod special momentul creatiei, cum s-a intamplat, de ce...si toate comentariile la acest subiect...multe sunt facute de protestanti. Ma interesa sa inteleg tot ce tinea de crestinism...eu nu acceptam pentru ca asa scrie sau asa se zice...si nici acum nu accept pana nu inteleg.

In fine sunt ani si ani de intrebari, cautari...din tot am ramas la concluzia ca TOTUL este de la Dumnezeu...important este sa te cunosti pe tine mai intai in relatie cu Hristos...sa fii coresc si sincer cu tine atunci cand te evaluezi...sa lupti sa ajungi sa intelegi si sa simti cand vorbesti cu Dumnezeu in rugaciune...sa accepti in viata totul ca de la EL....in rest totul decurge de la sine apoi.

Ca sa poti intelege ca deocamdata nu este nici un pericol cu aceste acte, este bine sa te documentezi din toate punctele de vedere...nu doar dintr-o directie...asa ajungi sa cazi usor in extrema

Ce titluri sa iti dau? eu citeam tot ce gaseam..din bibliografie in bibliografie cautam...iar concluziile mele le discutam cu profesorii, cu duhovnicul meu si cu ceilalti mari duhovnici pe care ii consideram sfatuitori.
Exista conferinte si casete inregistrate cu tot ce spun ei...incearca sa fii obiectiva, sa culegi din toate partile...nu daca unul spune ceva inseamna ca asta este...se intampla sa se contrazica pe un subiect chiar si marii duhovnici...atunci ce facem noi cei simpli? incotro o luam?